Desi sunt disponibile vaccinuri eficiente, infectia cu virusul hepatitei B continua sa ramana o problema grava de sanatate publica. Peste 2 miliarde de persoane din intreaga lume prezinta dovada serologica a infectiei VHB (in antecedente sau curenta), dintre care 350-400 milioane sunt in stadiul de infectie cronica. Hepatita cronica cu virus B reprezinta a 10-a cauza de mortalitate, iar aproximativ 320.000 persoane mor anual datorita carcinomului hepatic asociat cu infectia VHB.
Au fost raportate 8 genotipuri VHB (notate cu majuscule de la A la H), avand distributii geografice diferite.
Markerii serologici sunt folositi adesea ca indicatori de diagnostic si/sau prognostic ai infectiei VHB acute sau cronice. Dintre acestia, AgHBe reprezinta un marker de infectiozitate si un indicator al replicarii virale active, asociat cu boala hepatica progresiva. Totusi, existenta unor tulpini virale care fie produc AgHBe dar acesta nu este detectabil in ser, fie si-au pierdut capacitatea de a produce AgHBe chiar in prezenta unei infectii active, limiteaza utilitatea clinica a acestui marker.

Interpretarea rezultatelor: Nivelul viremiei poate fi corelat cu markerii serologici, biochimici si cu rezultatele biopsiei hepatice, pentru a indica faza infectiei cronice VHB:

Faza de toleranta imuna:

Status AgHBe - AgHBe (+);
Nivelul ADN-VHB (copii/mL) - crescut (>105);
Nivelul ALT - normal;
Examen histologic - normal sau inflamatie minima.

Faza de activitate imuna (hepatita cronica):

Status AgHBe - AgHBe(+) sau antiHBe (+);
Nivelul ADN-VHB (copii/mL) - crescut (>105);
Nivelul ALT - crescut;
Examen histologic - inflamatie cronica.

Faza non-replicativa (purtator inactiv de AgHBs):

Status AgHBe - AgHBe (-) Anti-Hbe (+);
Nivelul ADN-VHB (copii/mL) - scazut (<105);
Nivelul ALT - normal;
Examen histologic - normal sau inflamatie minima.

Observatie: Deoarece in urma unor studii prospective s-a constatat prezenta afectarii hepatice la un grup de pacienti cu viremie scazuta (mai mic de 105 copii/mL, incadrati in stadiul de purtator inactiv) s-a propus ca la pacientii cu hepatita cronica VHB AgHBe (-) cut-off-ul ADN-VHB pentru inflamatia hepatica sa se reduca de la 105 copii/mL la 3x104 copii/mL. Acest nou cut-off are o sensibilitate de 93 %, iar toate persoanele cu infectie VHB inactiva au nivelul ADN-VHB sub 3x104 copii/mL.
Nivelurile inalte de ADN-VHB se asociaza cu un risc crescut de carcinom hepatocelular.
Una din tintele tratamentului antiviral este obtinerea raspunsului virusologic definit prin scaderea ADN-VHB sub 105 copii/mL.

Recomandari pentru determinarea ADN VHB:

Cea mai eficienta si directa metoda, cu valoare prognostica in evolutia infectiilor acute sau cronice, este detectarea cantitativa a ADN-ului VHB din plasma, prin tehnologia PCR. In plus, aceasta metoda permite depistarea ADN-VHB in cazurile de hepatita cronica B cu markeri serologici negativi.
Determinarea viremiei este utila de asemenea pentru monitorizarea eficientei terapiei antivirale. Studiile au demonstrat ca o scadere rapida si sustinuta a nivelului ADN-VHB la pacientii aflati sub tratament cu alfa-interferon, lamivudina, adefovir sau dipivoxil reprezinta un factor predictiv pentru un raspuns terapeutic favorabil. Pe de alta parte, monitorizarea viremiei poate avea valoare predictiva in ceea ce priveste dezvoltarea rezistentei la lamivudina.

Nu este necesara o pregatire in prealabil. Pentru efectuarea investigatiei se recolteaza sange venos.

Se foloseste metoda real-time PCR (TaqMan): reactie de polimerizare in lant cu detectie in timp real a produsului PCR acumulat, prin masurarea fluorescentei emise (procesarea probelor se face automat). Factor de conversie:HBV-DNA (UI/mL)x5.82=HBV-DNA (copii/mL).

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant. Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.

Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa plasma in maxim 1 zi de la recoltare prin centrifugare la 800-1600 x g timp de 20 de minute la temperatura camerei, apoi se transfera intr-o eprubeta de polipropilen (sunt necesari minim 2mL de plasma).

Stabilitate proba - plasma separata poate fi pastrata timp de 72 de ore la temperatura camerei, 7 zile la 2-8o C sau cel putin 6 saptamani congelata la -80o C. Probele pot fi congelate/decongelate de maximum cinci ori fara pierderea ADN-ului VHB.

Acest tip de test a fost validat doar pentru plasma recoltata pe EDTA. Analiza altor tipuri de probe poate duce la rezultate fals pozitive sau fals negative. Heparina inhiba metoda PCR.