Anti-HBe apar dupa disparitia AgHBe si raman detectabili timp indelungat. Indica scaderea gradului de contagiozitate si sugereaza un prognostic bun in ceea ce priveste rezolutia infectiei acute. Asocierea cu anti-HBc, in absenta AgHBs si a anti-HBs, confirma diagnosticul de infectie acuta recenta (2-16 saptamani). Investigarea anti-HBe nu este recomandata pentru determinarea prevalentei infectiei cu VHB, avand in vedere ca anti-HBe se intalnesc mult mai rar decat anticorpii anti-HBc sau anti-HBs. Practic toate serurile anti-HBe pozitive, sunt si anti-HBc pozitive.
Atat testarea AgHBe cat si a anti-HBe se recomanda doar la serurile AgHBs pozitive.
In cursul terapiei cu interferon, disparitia antigenului HBe si aparitia anticorpilor anti-HBe constituie un element de prognostic favorabil.
Recomandari pentru determinarea anti-HBe:
- investigarea gradului de infectiozitate a serului;
- monitorizarea infectiilor cu hepatita B acuta sau cronica.
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat ; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8° C sau la -20° C.
Volum proba - minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian.
Stabilitate proba - serul este stabil 5 zile la 2-8° C; timp indelungat la -20° C; evitati decongelarea/recongelarea.
Anticorpii anti-HBe nu sunt de obicei detectabili in infectii cu un VHB mutant, care nu produce antigen HBe. In unele cazuri serul prezinta infectiozitate mare, desi sunt prezenti anti-HBe. Singura modalitate de a testa infectiozitatea serurilor AgHBe negative ramane determinarea ADN-VHB.
Interferente analitice
Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:
- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;
- anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.