Anticorpii anti-La sunt indreptati impotriva unei proteine auxiliare a ARN polimerazei III.
Proteinele La impreuna cu proteinele Ro sunt probabil componente intracelulare al unor particule ribonucleoproteice identice sau partial identice, ceea ce explica prezenta concomitenta in serul multor pacienti a celor 2 tipuri de anticorpi.
Anticorpii anti-La se asociaza cu aceleasi entitati clinice ca si anticorpii anti-Ro, dar cu o sensibilitate clinica mai redusa:
- 40-94 % pentru sindromul Sjögren primar ;
- 9-35 % pentru LES ;
- aproximativ 75 % pentru blocul atrio-ventricular congenital si lupusul neonatal.
Pe de alta parte, specificitatea clinica pentru aceste afectiuni este mai mare.
Anti-La nu sunt prezenti de obicei in poliartrita reumatoida, chiar in cazul in care se depisteaza anti-Ro. 
Pacientii cu boala lupica care prezinta ambele tipuri de anticorpi au o rata mai redusa de afectari renale, in comparatie cu cei Ro pozitivi/La negativi. Acest pattern de anticorpi se intalneste mai frecvent la pacientii cu debut tardiv de boala lupica.

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-La:

- suspiciune sindrom Sjögren primar ;
- suspiciune LES ;
- bloc atrioventricular congenital sau lupus neonatal in asociere cu LES, sindrom Sjögren sau colagenoza nediferentiata.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 12 ore la 4o C; timp mai indelungat la -20o C.

Un procent redus de pacienti cu sindrom Sjögren raman anti-La negativi.