Descriere

Chlamydia este un parazit procariot obligatoriu intracelular, datorita faptului ca nu isi poate sintetiza ATP-ul. De aceea, el se multiplica doar in celulele vii eucariote. Chlamydiile au perete si membrana celulara asemanatoare bacteriilor Gram negative; au forma cocoida si sunt imobile. Difera insa de toate microorganismele prin ciclul lor de crestere particular, asigurat de 2 forme distincte:
- corpusculul elementar (CE), adaptat existentei extracelulare;
- corpusculul reticulat (CR), adaptat mediului intracelular (intracitoplasmatic).
Corpusculii elementari sunt foarte infectiosi. Dupa atasarea de celula, ei traverseaza peretele celular prin intermediul unui fagozom si raman in vezicula fagocitara pe toata perioada ciclului de viata. La scurt timp de la patrunderea in celula, CE se transforma in CR, care au o talie mai mare, nu pot infecta alte celule si incep sa se divida binar in interiorul vacuolelor (“incluziile chlamydiene intracitoplasmatice”). Apoi CR se reorganizeaza in CE astfel incat dupa 48-72 de ore intreaga citoplasma a celulei poate fi inlocuita de incluzii care contin sute/mii de CE. Eliberarea CE se poate produce prin extruziunea incluziilor sau prin liza celulelor gazda.

Clasificari recente impart Chlamydiile in 4 familii, dintre care cea mai importanta in patologia umana este fam. Chlamydiaceae, care contine doua genuri:
- genul Chlamydia - cel mai important reprezentant fiind C. trachomatis;
- genul Chlamydophila - C. pneumoniae, C. psittaci, C. pecorum, C. abortus etc.

Patogenitatea  chlamydiilor se manifesta prin virulenta si toxinogeneza:
a) virulenta: chlamydiile prezinta viscerotropism, avand afinitate pentru endoteliul vascular, tesutul pulmonar, ganglionii limfatici, mucoasa conjunctivala si genitala.
b) toxinogeneza: se realizeaza printr-un compus endotoxin-like, termolabil, dar rezistent la razele ultraviolete; determina leziuni hemoragice, uneori chiar soc.
Mecanismele patogenice sunt incomplet elucidate. Reactia inflamatorie este determinata de un lipopolizaharid de membrana (LPS) care determina eliberarea interleukinei Il-1 (alfa si beta). Aceasta determina persistenta infectiei in stare latenta si face ca infectia chlamydiana sa se caracterizeze prin latenta, persistenta si cronicitate.

Chlamydia trachomatis
Este intalnita aproape in exclusivitate la om. Ea determina pana la 50% din uretritele nongonococice. Se cunosc 15 serovaruri, toate implicate in patologia umana:
1. serovarurile A, B, Ba, C: determina conjunctivita acuta (cu posibila cronicizare: trachomul);
2. serovarurile D – K pot determina:
- la barbati, uretrita acuta (cu posibilitatea cronicizarii si aparitia de uretrita cronica, prostatita, epididimita, proctita, sindrom Reiter, infertilitate);
- la femei, sindrom uretral acut, bartolinita, cervicita, endometrita, salpingita (cu aparitia ulterioara de boala inflamatorie pelvina, sarcina ectopica, infertilitate), periapendicita, perihepatita (sindrom. Hugh-Curtis);
3. serovarurile L1, L2, L3 determina limfogranulomatoza veneriana (maladia Nicolas Favre), avand tropism pentru tesuturile limfatice.
Chlamydia trachomatis se poate transmite la nou-nascut in timpul nasterii, determinand pneumonia neonatala. Mai pot aparea infectii vaginale, faringiene si enterice neonatale. Infectia cu C. trachomatis se asociaza cu cresterea ratei de transmitere a infectiei HIV.

C. pneumoniae - determina infectii comune la copilul mare, adolescenti si adultul tanar: faringita, bronsita, pneumonie si exacerbari ale astmului.

Diagnosticul infectiilor cu Chlamydia spp.
- culturi de celule (HeLa, McCoy etc.) – reprezinta metoda de referinta (foarte laborioasa);
- examen direct pe frotiu colorat Giemsa - poate evidentia incluziile intracitoplasmatice. Are sensibilitate mai redusa, dar este utilizata in diagnosticul conjunctivitei;
- detectarea antigenului prin imunofluorescenta directa (DFA), teste imunoenzimatice (EIA – metoda utilizata in laboratorul Synevo) sau teste rapide (imunoperoxidaze, latex) – cu sensibilitate mai redusa decat culturile de celule. Aceste metode nu sunt indicate in infectiile asimptomatice;
- evidentierea unor secvente de acizi nucleici prin hibridizare (Nucleic Acid Hybridization-NAH) sau amplificare genica (PCR) - au sensibilitate mai mare decat culturile de celule (se poate determina prezenta C. trachomatis intr-un esantion de urina);
- examen serologic - cu valoare limitata pentru diagnosticul infectiilor genitale joase cu C. trachomatis, dar important pentru diagnosticul infectiilor asociate cu salpingita, infertilitate mecanica, perihepatita, epididimita, sindrom Reiter.

Interpretarea rezultatelor - orice rezultat trebuie interpretat in context clinic.

 

Recomandari

Recomandari pentru determinarea antigenului Chlamydia:

- suspiciunea clinica a unei infectii cu Chlamydia.

Pregatire pacient Nu necesita pregatire o prealabila.

Metoda In laboratorul Synevo antigenul Chlamydia este depistat cu ajutorul testelor imunoenzimatice (EIA).

Pentru cadre medicale

Recoltarea - Chlamydia este un organism relativ labil si viabilitatea sa poate fi mentinuta prin pastrarea probei la rece si reducerea timpului intre colectarea probei si procesarea ei in laborator. Pentru rezultate cat mai bune se recomanda recoltarea in recipiente cu mediu special de transport. Pentru detectia C.trachomatis este necesara recoltarea de celule epiteliale din zonele suspecte, de obicei cu tamponul, prin rotire viguroasa. Secretiile purulente (daca exista) trebuie indepartate inaintea recoltarii pentru determinarea antigenului Chlamydia. In cazul suspiciunii de infectie coexistenta cu Neisseria gonorrhoeae, se recolteaza mai intai proba pentru aceasta si apoi pentru determinarea antigenului C. trachomatis.

Zonele recomandate pentru recoltare sunt:
1. conjunctiva - in cazul suspiciunii de trachom;
2. uretra anterioara la barbati:
- prin introducerea tamponului 2-4 cm pe uretra si rotire usoara;
- urina primul jet - care reprezinta primii 10-30 mL urina recoltati la cel putin 2 ore de la ultima mictiune. Nu este necesar si nu reprezinta un avantaj obtinerea primului jet din urina de dimineata;
3. colul uterin la femei - din canalul endocervical, deoarece C.trachomatis are tropism pentru celulele zonei tranzitionale. C. trachomatis infecteaza, de asemenea, uretra feminina. De aceea, este bine sa se recolteze de la nivelul uretrei si de la nivelul colului si sa se trimita la laborator ambele probe pentru examinare. Nu se recomanda recoltarea secretiei vaginale pentru determinarea  antigenului Chlamydia.
Sunt recomandate doar anumite tampoane de recoltare, deoarece materialul din care sunt confectionate poate fi toxic pentru microorganismul cautat. Pot fi utilizate tampoane de bumbac, Dacron sau calcium alginate. La femeile cu salpingita se recomanda recoltare prin punctie-aspiratie din trompele uterine.
4. alte zone: mucoasa rectala, nasofaringele (la copiii cu pneumonie, recoltarea se poate efectua de pe peretele posterior al faringelui sau de pe amigdale). Aspiratul nasofaringian sau traheobronsic colectat prin intubare sunt cele mai indicate produse.
Pentru alte tipuri de Chlamydia se recomanda recoltarea de sputa, fluid bronhoalveolar, tampon nasofaringian sau amigdalian si chiar tesut obtinut prin biopsie.

Limite si interferente

Colectarea probei este esentiala pentru determinarea antigenului Chlamydia. Personalul care face recoltarea trebuie bine instruit pentru a evita eventualele rezultate fals negative ca urmare a erorilor de recoltare.
Pentru determinarile prin EIA sunt recomandate doar probele recoltate din endocol, uretra masculina, primul jet de urina la barbati si secretiile oculare la pacientii simptomatici.
Rezultatele obtinute in urma determinarii antigenului Chlamydia din urina trebuie interpretate cu prudenta, in cazul in care se suspecteaza o infectie urinara.
In cazuri rare, pot aparea rezultate fals pozitive prin EIA, de aceea se recomanda teste de confirmare. Determinarile efectuate prin PCR au o specificitate inalta si nu necesita alta confirmare a rezultatelor positive.
Detectarea Chlamydiei prin culturi de celule este singura metoda ce poate fi folosita in vederea evaluarii unui eventual abuz sexual.