Descriere Mycoplasmele sunt cunoscute ca fiind cele mai mici forme biologice ce pot supravietui singure. Spre deosebire de toate celelalte bacterii, aceste procariote nu au perete celular. Mycoplasmele sunt ubicuitare regnului vegetal si animal, dar Mycoplasma spp. si Ureaplasma urealyticum colonizeaza si infecteaza omul si nu se gasesc la animale. Ele reprezinta cele 2 genuri ale familiei Mycoplasmataceae.
Mycoplasmele fac parte din flora microbiana a omului si se gasesc in special la nivelul orofaringelui, tractul respirator superior si tractul urogenital. De aceea, ele sunt considerate in principal microorganisme comensale.
Implicarea M. genitalium, M. pirum, M. penetrans si M. fermentans in bolile umane este incerta; habitatul si transmisia acestor mycoplasme sunt necunoscute.
Sunt cunoscute 3 specii a caror izolare prezinta semnificatie (M. pneumoniae, U. urealyticum si M. hominis) deoarece rolul lor in infectiile umane este foarte bine stabilit: U. urealyticum si M. hominis se poate izola din tractul genito-urinar, in timp ce M. pneumoniae se izoleaza din tractul respirator.
Mycoplasmele si ureaplasmele pot coloniza tractul genital al nou-nascutilor in timpul nasterii. Ureaplasma a fost izolata la aproximativ 1/3 din fetite, iar Mycoplasma spp. intr-un procent mai mic, in timp ce  la baieti aceasta colonizare este mai redusa. De asemenea, atat mycoplasmele cat si ureaplasmele au fost izolate de la nivelul nasului si faringelui la 15% dintre nou-nascuti.
In general, aceasta colonizare nu persista peste varsta de 2 ani: insa, o data cu pubertatea apare din nou colonizarea cu acesti germeni, ca urmare a inceperii vietii sexuale.
Colonizarea tractului genital cu Ureaplasma este de patru ori mai frecventa decat cea cu Mycoplasma spp. si este mai frecventa la femei decat la barbati. Prezenta lor este dificil de interpretat, aceasta reflectand probabil colonizarea.
Variabilitatea antigenica, capacitatea de a suprima raspunsul imun al gazdei, rata mica de proliferare si localizarea intracelulara ar putea explica natura cronica a infectiilor cu Mycoplasma spp. si incapacitatea frecventa a gazdei de a suprima infectia prin raspunsuri imune si non-imune.
Unele specii, de ex. M. pirum, M. penetrans si M. fermentans au fost implicate drept cofactori infectiosi in infectia cu HIV, fiind detectate in aproximativ 20% din cazuri. Ele pot influenta patogeneza infectiei cu HIV prin activarea sau supresia specifica si directa a sistemului imun, productia de superantigene, cu alterari ulterioare ale raspunsurilor imune, sau prin contributia la stresul oxidativ. Infectia cu HIV ar putea creste susceptibilitatea altor pacienti la infectii cu diferite specii de mycoplasme, de ex. M. fermentans.

Aspecte clinice
Infectiile provocate de mycoplasme sunt asimptomatice in 30-70% din cazuri. Mycoplasma hominis si Ureaplasma urealyticum sunt implicate intr-o gama variata de afectiuni urogenitale: boala inflamatorie pelvina, sterilitate, avort septic, uretrite nongonococice la barbati, rar orhiepididimite, sindrom uretral la femei, infectii puerperale acute (subacute si cronice), pielonefrite, peritonite, sindrom Reiter. Anumite serotipuri sunt implicate in etiopatogenia infertilitatii.
Dismicrobismul vaginozelor include frecvent si M. hominis. Tot M. hominis poate da, rareori, vaginite prepubertare.
Transmiterea se poate face prin contact direct intre gazde, vertical de la mama la fat, prin infectii nosocomiale si prin transplant.
Din totalul uretritelor nongonococice, 20-25% sunt provocate de M. hominis, U. urealyticum si M. genitalium. Acesti agenti colonizeaza vaginul femeilor care au contact cu mai multi parteneri. Clinic, se manifesta ca: vaginite, cervicite, bartholinite, febra puerperala si chiar sterilitate.
Ureaplasma poate cauza inflamatii placentare, poate invada sacul amniotic, provocand infectii persistente si complicatii la nastere. Mycoplasma hominis si Ureaplasma urealyticum au fost izolate, in aproximativ 10% din cazuri, din sangele femeilor cu febra puerperala sau avort, dar nu si de la femeile afebrile care au avut avorturi sau la gravidele sanatoase.
La persoanele cu sistem imun intact, M. hominis si U. urealyticum sunt, de obicei, germeni comensali ai mucoasei tractului genital inferior, prezenta lor nefiind asociata cu manifestari clinice. Virulenta lor este scazuta, comportandu-se ca oportunisti. Prezenta lor in aceasta zona in procente diferite este explicata prin modul de comportament si se refera la: statutul economic, comportamentul sexual si numarul partenerilor sexuali.
Infectiile cu M. hominis si U. urealyticum, alaturi de Chlamydia trachomatis, sunt considerate boli venerice “de generatia a III-a”. Aceste infectii evolueaza cronic si produc o serie de complicatii, afectand calitatea vietii individului. Aceste persoane pot ramane mult timp “purtatori sanatosi” ai infectiei, surse in vehicularea agentilor infectiosi pe cale sexuala.
In vederea reducerii morbiditatii se impun: depistarea si tratarea corecta a bolnavilor, controlul periodic al acestora pentru evitarea recidivelor, educatia sanitara in randul populatiei active sexual si combaterea prostitutiei.

Recomandari Recomandari pentru determinarea antigenului Mycoplasma:

- suspiciunea clinica a unei infectii cu Mycoplasme.


Pregatire pacient Nu necesita o pregatire prealabila.

Metoda Probele corespunzatoare pentru cultivarea mycoplasmelor sunt: sange, lichid sinovial, lichid amniotic, LCR, urina, secretie prostatica, sperma, sputa, lichid pleural, lavaj bronho-alveolar etc., in functie de conditiile clinice si de suspiciunea de diagnostic. In laboratoarele Synevo se efectueaza numai determinari din secretii urogenitale: secretie vaginala, secretie uretrala, urina primul jet si sperma. Evidentierea prezentei mycoplasmelor la nivel genital se realizeaza prin culturi pe medii speciale. Adaugarea unor antibiotice in mediile de cultura previne suprainfectarea cu alte microorganisme si permite diferentierea intre specii. O metoda rapida de evidentiere a mycoplasmelor este reprezentata de detectia antigenelor in produsul patologic. In functie de localizare, metodele folosite pot fi: imunofluorescenta, contraimunelectroforeza, teste imunoblot, imunoenzimatice (EIA). Testele de hibridizare ADN sunt utilizate in special pentru determinarea M. Pneumoniae.

Pentru cadre medicale

Recoltarea secretiilor vaginale si uretrale se efectueaza pe tampon; se va asigura rotirea viguroasa a tamponului pentru obtinerea de celule potential infectate cu mycoplasme.
Determinarea mai poate fi efectuata din urina-primul jet dupa centrifugare (din sediment), din sperma sau dupa masaj prostatic. Nu se recolteaza probe daca s-au administrat lubrifianti sau antiseptice locale. Se recomanda tampoane de Dacron, calcium alginate sau poliester, cu maner de plastic sau aluminiu, deoarece  alte materiale pot avea un efect inhibitor asupra mycoplasmelor.
Mycoplasmele sunt microorganisme foarte sensibile in conditii de mediu cald si uscat. De aceea, probele trebuie recoltate pe mediu de transport corespunzator.

Stabilitate proba - Probele pot fi pastrate 72 de ore la 2-8º C. Daca procesarea nu se poate efectua in aceasta perioada, este necesara congelarea la –70º C.

Limite si interferente Nu prezinta.