Diareile acute la sugarul si copilul mic sunt in marea majoritate a cazurilor de etiologie infectioasa, fiind determinate in ordinea frecventei de virusuri, bacterii si, mult mai rar, de protozoare patogene.
Rotavirusurile reprezinta o cauza frecventa de gastroenterita la pacientii pediatrici. Climatul de iarna favorizeaza infectia cu rotavirusuri, care determina pana la 85% din cazurile de diaree la copiii sub varsta de 3 ani. In sezonul cald, frecventa imbolnavirilor cu rotavirus scade la 40%.
Boala este puternic contagioasa si se poate asocia cu simptome respiratorii. Scaunele sunt lichide sau gleroase cu mucus si sange, precedate frecvent de varsaturi si febra. Afectiunea este autolimitanta (5-8 zile), dar poate avea o evolutie severa la pacientii imunodeprimati. In 5-10% din cazuri se poate instala o intoleranta secundara la lactoza.
Calea fecal-orala si rolul “mainii murdare” sunt principalele modalitati de transmitere a infectiei. Exista o susceptibilitate particulara dependenta de varsta, in sensul ca numarul receptorilor pentru rotavirus, situati pe enterocit, scad odata cu inaintarea in varsta, ceea ce evolueaza paralel cu scaderea susceptibilitatii la aceasta infectie. Sunt posibile epidemii in colectivitatile aglomerate de sugari si copii de varsta mica.
La debut si in faza acuta a bolii, particulele de rotavirus sunt excretate in cantitati mari in materiile fecale (108 particule virale/g scaun).
Specimen recoltat - materii fecale proaspete, emise spontan.
Recipient de recoltare - recipient steril cu capac pentru fecale, fara mediu de transport.
Volumul proba - 2 ml de materii fecale lichide sau aproximativ 1 g de materii fecale semiformate.
Transportul probei - se va face la rece (2-8° C) pana in maximum 72 de ore de la recoltare; pana in momentul examinarii, proba va fi tinuta la frigider.