Descriere Cocaina, un produs natural obtinut din frunzele tufei de coca, este atat un stimulant eficient al SNC cat si un anestezic local. Efectele sale farmacologice sunt identice cu cele ale amfetaminelor, desi cocaina are o durata de actiune mai scurta.
Cocaina se gaseste in general sub forma de pudra fina alba, cristalina, cunoscuta sub numele de Coke, Zapada, Alba, Base, Crack, Regina Alba, Rocas, Praf de stele; poate fi inghitita, inhalata pe nas (prizata), injectata sau fumata. Se absoarbe cu usurinta in circulatie prin membranele mucoase; efectele sale sunt intense, dar de scurta durata. Cocaina este inactivata rapid prin hidroliza legaturilor ester in benzoilecgonina, iar colinesteraza din sange o hidrolizeaza in ecgonin-metil-ester; ambii metaboliti pot fi hidrolizati ulterior in ecgonina.
Cocaina nemetabolizata are afinitate pentru tesuturile grase si patrunde rapid in creier. Metabolitii cocainei fiind solubili in apa sunt excretati in urina impreuna cu o fractiune nemodificata. Benzoilecgonina este principalul marker urinar pentru depistarea consumului acestui drog.
Efectele cocainei pot fi remarcate imediat dupa consum si dispar in 20-30 minute de la folosire. Dozele mici de cocaina (sub 100 mg) provoaca euforie si o stare de energizare. Consumatorul devine vorbaret, este foarte ager mintal si este temporar hipersensibil la sunete si stimuli vizuali. Cocaina inhiba apetitul si reduce nevoia de somn. Efectele psihologice pot fi insotite de tahicardie, midriaza, febra, tremur si transpiratii; aceste simptome se datoreaza inhibarii resorbtiei neuromediatorilor adrenergici in structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor detemina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Supradozarea poate duce la aparitia unor crize convulsive, miscari primitive, dar si a unor halucinatii. In final, tabloul clinic prezentat degenereaza in pierderea cunostintei care, impreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatiei sanguine, va duce la deces daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.
In timpul perioadei de consum apare o crestere rapida si puternica a dozelor de la 0.1 la 15 g, in cazuri izolate chiar pana la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare data.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica intensa si tendinta de a creste doza, in lipsa dependentei fizice sau a tolerantei fata de substanta. Cocainomania este exemplul cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, in privinta efectului ei distructiv, este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar in caz de abstinenta sunt adesea atat de puternice, incat pot duce la tentative de suicid, avand in vedere faptul ca este pastrata capacitatea de interventie a individului in timpul abstinentei - spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.
Testul utilizat in laboratorul Synevo se efectueaza pe un analizor automat si consta in determinarea calitativa de benzoilecgonina in urina, la o concentratie cut-off de 150 ng/mL.

Recomandari Recomandari pentru determinarea produsilor de degradare a cocainei in urina:

- suspiciunea unui consum de cocaina.


Pregatire pacient

Nu necesita o pregatire prealabila.

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica bazata pe interactiunea cinetica a microparticulelor intr-o solutie ce este masurata prin modificarile in transmisia luminii. Se folosesc doua categorii de reactivi: unul contine conjugat bezoilecgonina, iar al doilea microparticule de care sunt atasati anticorpi monoclonali de soarece anti-bezoilecgonina. Daca bezoilecgonina nu este prezenta in proba, conjugatele solubile bezoilecgonina se vor lega de anticorpii atasati de microparticule si vor induce formarea de agregate. Pe masura ce se intensifica agregarea va creste absorbanta. In prezenta metabolitului drogului, acesta va intra in competitie cu conjugatul bezoilecgonina pentru legarea anticorpilor fixati de microparticule, iar agregarea si in consecinta absorbanta vor diminua. Continutul probei in bezoilecgonina va fi determinat in functie de valoarea obtinuta pentru o concentratie cut-off cunoscuta a drogului.

Pentru cadre medicale   Specimen recoltat - o proba de urina spontana.

Recipient de recoltare - eprubeta pentru urina.

Cantitate recoltata - 10 mL.

Prelucrare necesara dupa recoltare - nu este necesara adaugarea de aditivi sau substante conservante; pH-ul probelor de urina trebuie sa se mentina in intervalul fiziologic 5-8.

Stabilitate proba - probele de urina sunt stabile 3 zile la 2-8° C; daca nu este posibila testarea lor in acest interval de timp, probele vor fi congelate.

Limite si interferente Un rezultat pozitiv indica prezenta benzoilecgoninei dar nu furnizeaza informatii despre gradul intoxicarii.
Se recomanda ca rezultatele pozitive sa fie confirmate printr-o metoda mai specifica: gaz-cromatografie/spectrofotometrie de masa.