Descriere Cromul este un metal tranzitional, al carui nume provine din cuvantul grecesc “culoare”, deoarece majoritatea compusilor sai sunt intens colorati. Cel mai important minereu de crom este cromitul. Cromul si sarurile sale anorganice prezinta numeroase aplicatii industriale: placarea metalelor, producerea de aliaje diverse, materiale refractare, pigmenti si conservanti.
Cromul in stare trivalenta este cea mai abundenta forma de crom din mediu. Fiziologic, cromul detine un rol important in metabolismul glucozei si de asemenea in sinteza colesterolului.  Scaderea cromului in organism este asociata cu rezistenta la insulina (hiperinsulinism), risc crescut de insuficienta cardiaca congestiva, hipercolesterolemie, reducerea fertilitatii. Desi cromul trivalent in sine are o biodisponibilitate orala redusa, absorbtia sa intestinala este crescuta in prezenta “factorului de toleranta la glucoza”, care formeaza un complex cu Cr3+. Cromul trivalent este considerat a fi relativ netoxic in vivo.
Fierul inhiba competitiv legarea cromului de transferina, astfel ca pacientii cu hemocromatoza prezinta o retentie scazuta de crom in organism. S-a formulat ipoteza ca deficienta cromului la nivel celular ar avea un rol in dezvoltarea diabetului la pacientii cu hemocromatoza.
Pe de alta parte, cromul hexavalent reprezinta forma cea mai importanta de crom din punct de vedere toxicologic. Spre deosebire de Cr3+, Cr6+ este absorbit cu usurinta de majoritatea tesuturilor, astfel ca ingestia accidentala sau intentionata de Cr6+ determina intoxicatie acuta manifestata prin varsaturi si leziuni gastrointestinale generalizate, cu hemoragii digestive grave ce pot induce stare de soc hipovolemic. Pacientii care supravietuiesc efectelor toxice initiale dezvolta necroza tubulara acuta, necroza hepatocelulara si afectarea tesuturilor hematoformatoare.
Expunerea cronica prin inhalarea compusilor de crom insolubili poate produce pneumoconioza cu alterarea functiei pulmonare. Expunerea la saruri anorganice solubile poate precipita aparitia de ulceratii cutanate, dermatita, perforarea septului nazal si manifestari respiratorii de hipersensibilizare.
Efectul carcinogen al cromului asupra tractului respirator a fost documentat prin numeroase studii.
Limita biologica tolerabila (LBT), in cazul expunerii profesionale=10 μg/g creatinina (recoltare in timpul lucrului) sau 30 μg/g creatinina (recoltare la sfarsitul schimbului, la incheierea saptamanii de lucru).

Recomandari

Recomandari pentru determinarea cromului:

- cromul in plasma: evaluarea posibilului deficit indus de denutritie (in special la varstnici), traumatisme severe si stres; monitorizarea pacientilor care primesc preparate de crom in cursul alimentatiei parenterale; evaluarea intolerantei dobandite la glucoza la pacientii cu alimentatie parenterala; evaluarea rezistentei la insulina la pacientii fara complicatii septice care sunt alimentati parenteral;
- cromul in urina: monitorizarea expunerii profesionale la crom.

Pregatire pacient Pentru monitorizarea expunerii profesionale recoltarea probei de urina se va face fie in cursul lucrului, fie la sfarsitul schimbului la incheierea saptamanii de lucru.

Metoda Se foloseste metoda spectrometrica cu absorbtie atomica.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - 1) sange venos; 2) o proba de urina spontana.

Cauze de respingere a probei – 1) specimen coagulat; 2) specimen ce contine conservanti.

Recipient de recoltare - 1) vacutainer special pentru metale ce contine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) eprubeta pentru urina.

Cantitatea recoltata - 1) cat permite vacuumul; 2) 10 mL.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa plasma prin centrifugare si se transfera intr-un tub de plastic in vederea transportului (pe tub se va preciza tipul produsului: plasma).

Stabilitate proba - probele de plasma si urina se pastreaza la temperatura camerei pana in momentul lucrului.