Lipoproteinele contin lipide hidrofobe legate de proteine, alcatuind impreuna un complex hidrosolubil. Sunt impartite in patru clase principale in functie de marime (dupa greutatea moleculara), densitate (separare prin ultracentrifugare si flotatie) si incarcatura electrica (separare prin electroforeza).
Clasele de lipoproteine sunt urmatoarele:
1. Chilomicronii: diametru 5000Å, densitate intre 0,940-0,980; se depun in zona γ a lipoproteinelor; constituiti in proportie de 90% din trigliceride; cresc mult postprandial, fiind generati ca urmare a ingestiei si absobtiei intestinale a lipidelor alimentare; dau opalescenta serului; reprezinta 0-2% din cantitatea de lipoproteine.
2. β-Lipoproteine sau LDL (Low Density Lipoproteins): densitate intre 1,019-1,063; migreaza in zona β-globulinelor; transporta lipoproteinele de densitate joasa spre tesuturi periferice si in particular spre peretele arterial; sunt bogate in colesterol (45%), iar cresterea acestora este asociata cu riscul cardiac – “colesterol nociv”; reprezinta aproximativ 33-70% din totalul lipoproteinelor.
3. Pre β-Lipoproteinele sau VLDL (Very Low Density Lipoproteins): densitate intre 0,95-1,006; sunt mai mobile decat lipoproteinele β, migreaza la nivelul α2-globulinelor, transporta trigliceride, fosfolipide, colesterol (15%); sintetizate in ficat fiind denumite si chilomicroni endogeni; reprezinta aproximativ 7-24% din lipoproteine.
4. α-Lipoproteine sau HDL (High Density Lipoproteins): densitate intre 1,063-1,210; transporta proteine, fosfolipide, colesterol (18%, in special esterificat); asigura intoarcerea la ficat (pentru a fi metabolizat) a colesterolului din tesuturi, si mai ales din peretele vascular -”colesterol protector”; indicator pentru estimarea riscului cardiovascular; reprezinta aproximativ 10-30% din totalul lipoproteinelor.
Pe langa aceste 4 tipuri principale mai sunt descrise urmatoarele lipoproteine:
a. Pre α-Lipoproteine: densitate > 1,210; migreaza la nivelul albuminei; contin acizi grasi liberi, iar cantitatea lor aproximativa este de 8-13%.
b. O fractiune suplimentara intre α si pre β (intre VLDL si HDL) reprezentata de lipoproteina A-Lp(a) a carei mobilitate variaza in functie de fenotip; formata din fosfolipide, colesterol si apoproteina B100, asemanatoare cu molecula plasminogenului; introduce LDL in celule in absenta receptorilor; reprezinta un factor de risc independent pentru procesul de ateroscleroza; cantitate normala: <30 mg/dl.
c. Lipoproteine cu densitate intermediara IDL (Intermediar Density Lipoproteins): densitate intre 1,004-1,010; se formeaza in plasma circulanta ca urmare a eliberarii enzimatice a trigliceridelor din chilomicroni si VLDL; cresc mult postprandial si apar in serul bolnavilor cu dislipidemie tip III (“Broad Beta Disease” – BBD).
Cazuri particulare:
- Fractiunea preβ crescuta poate masca Lp(a); de aceea, se lasa serul 24-48h la temperatura ambianta dupa care se reincepe analiza.
- Lipoproteina X: inlocuirea chilomicronilor cu o forma patologica de lipoproteina ce migreaza la catod; structura asemanatoare LDL (contine trigliceride si colesterol liber in cantitate crescuta); apare in colestaza si in absenta congenitala a enzimei LCAT (lecitin-colesterol-aciltransferaza).
In urma coroborarii datelor clinice cu cele obtinute la electroforeza lipoproteinelor, pacientii pot fi fenotipati dupa sistemul Frederickson de clasificare a dislipidemiilor:
1. Tipul I sau hipertrigliceridemia familiala indusa de grasimi (deficit de lipoprotein-lipaza):
- rar (frecventa 1%), transmis recisiv;
- clinic prezinta dureri abdominale, somnolenta postprandiala, xantoame eruptive, hepatosplenomegalie si pancreatita;
- aspectul serului - lactescent;
- profil lipidic - colesterol normal sau crescut, trigliceride mult crescute (de obicei >2000 mg/dl);
- electroforeza - chilomicroni mult crescuti, LDL si VLDL normale, HDL normal sau scazut;
- risc arterial - zero.
2. Tipul IIa sau hipercolesterolemia (hiperbetalipoproteinemie) ereditara:
- frecvent (30%), transmis dominant;
- clinic prezinta xantoame tendinoase, ateroame multiple cu debut precoce;
- aspectul serului - clar;
- profil lipidic - colesterol mult crescut (300-600 mg/dl), trigliceride normale;
- ultracentrifugare - LDL mult crescut;
- electroforeza - βLP-LDL mult crescut, chilomicroni absenti, VLDL normal, HDL de obicei normal;
- risc arterial - foarte mare.
3. Tipul II b sau hipercolesterolemia cu hipertrigliceridemie (hiperlipidemie mixta/combinata) (prin aport crescut):
- frecvent (28%);
- clinic prezinta xantoame tendinoase;
- aspectul serului - clar/usor tulbure;
- profil lipidic - colesterol mult crescut (300-600 mg/dl), trigliceride ? (de obicei <=400 mg/dl);
- ultracentrifugare- LDL si VLDL crescut;
- electroforeza - βLP-LDL mult crescut, preβLP-VLDL crescut, chilomicroni absenti, HDL normal sau scazut;
- riscul arterial - mare/foarte mare.
4. Tipul III sau boala fractiei beta largi ereditara (Broad Beta Disease) (hipertrigliceridemie indusa de glucide cu hipercolesterolemie):
- rar (1%);
- clinic prezinta xantoame de toate tipurile, diabet in 1/3 din cazuri, ateroame;
- aspectul serului - clar/tulbure/lactescent;
- profil lipidic - colesterol mult crescut (300-600 mg/dl), trigliceride mult crescute (200-1000 mg/dl);
- ultracentrifugare- LDL crescut;
- electroforeza - βLP-LDL mult crescut (aspect sudat) , preβLP-VLDL mult crescut, chilomicroni absenti, HDL normal sau scazut;
- riscul arterial - mare/foarte mare.
5. Tipul IV sau hiperbetalipoproteinemia ereditara (hipetrigliceridemie indusa de glucide fara hipercolesterolemie):
- frecvent (40%);
- clinic prezinta obezitate, xantoame, diabet in 1/2 din cazuri, hiperuricemie si ateroame;
- aspectul serului - tulbure;
- profil lipidic - colesterol normal sau crescut, trigliceride mult crescute (500-1500 mg/dl);
- ultracentrifugare- VLDL crescut;
- electroforeza - preβLP-VLDL crescut, chilomicroni absenti, HDL normal sau scazut, LDL normal;
- riscul arterial - mare.
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se efectueaza electroforeza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8° C. NOTA: serul nu se congeleaza.
Stabilitate proba - serul este stabil 72 ore la 2-8° C.