Descriere

Au fost initial descrise pentru granulatiile lor intracitoplasmatice caracteristice care manifesta afinitate crescuta pentru colorantii acizi, cum ar fi eozina, si care apar colorate rosu-stralucitor in microscopia optica.
Eozinofilele sunt celule mobile, cu originea in maduva osoasa, urmand acelasi model de proliferare, diferentiere, maturare si eliberare in sange ca si granulocitele neutrofile; nucleul lor este de obicei bilobat, dar sunt adesea observati si trei sau mai multi lobi.
La indivizii sanatosi se gasesc in numar mic in sange, dar devin predominante in sange si tesuturi in asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne. Prezenta eozinofilelor in caile respiratorii si mucoasa intestinala, numarul cat si starea lor de activare, a fost asociata atat cu maifestarile IgE-dependente cat si IgE-independente ale bolilor alergice. Totusi, rolul imunologic si importanta eozinofilului in patogeneza astmului nu sunt pe deplin clarificate. Eozinofilele contin cel putin cinci tipuri diferite de granulatii intracitoplasmatice; granulatiile cristaloide contin cea mai mare parte a proteinelor cationice cu incarcatura mare, incluzand proteina bazica majora, peroxidaza, proteina cationica eozinofilica si neurotoxina derivata din eozinofil, implicate in alterarile tisulare observate in astm si alte boli alergice. Eozinofilia indusa de alergeni sau paraziti este dependenta de celula T si este mediata de citokine eliberate de limfocitele sensibilizate. Eozinofilul produce si stocheaza pana la 29 de mediatori cunoscuti, citokine, chemokine si factori de crestere, importante in reactiile inflamatorii in care este implicata aceasta celula (produsi ai acidului arahidonic, interleukine 1alfa-6, 8, 9-13, 16, IFNgamma, TNF, TGFalfa, TGFbeta1, NGF, PDGF-B,SCF, GM-CSF, eotaxina, MIP-1alfa, RANTES).

Recomandari

Recomandari pentru determinarea eozinofilelor:

- evaluarea infectiilor, inflamatiilor, necrozelor tisulare;
- intoxicatii;
- alergii;
- boli mieloproliferative si limfoproliferative acute si cronice;
- tumori maligne;
- depresie medulara (iradiere, medicamente citotoxice, imunosupresoare, antitiroidiene etc.)

Pregatire pacient Se recolteaza, a jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai hemogramei). Sexul, varsta pacientului, precum si anumite conditii cum ar fi: starea de soc, varsaturile incoercibile, administrarea masiva de lichide i.v. etc., care pot duce la deshidratarea, respectiv hiperhidratarea pacientului, precum si anumite tratamente urmate de pacient trebuie comunicate laboratorului. Este de preferat evitarea pe cat posibil a stresului in momentul recoltarii. In cazul monitorizarii regulate (zilnic sau la doua zile) a anumitor parametri, proba de sange pentru efectuarea hemogramei trebuie obtinuta in acelasi moment al zilei (datorita fluctuatiilor fiziologice circadiene ale unor parametri).

Metoda Se foloseste pentru determinare, analizorul automat pe principiul citometriei in flux cu fluorescenta utilizand LASER semiconductor si focusare hidrodinamica.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos; la copii mici se poate recolta sange capilar din deget/calcai.

Recipient de recoltare - vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant  tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu capac mov/roz – K3 EDTA);in cazul copiilor mici se foloseste un microtainer cu heparina.

Cantitate recoltata - tubul trebuie sa fie umplut cel putin trei sferturi pentru ca raportul sange/anticoagulant sa fie optim (concentratia recomandata de EDTA este de 1.2 – 2.0 mg/mL de sange) .

Cauze de respingere a probei - tub incorect, specimen coagulat, specimen hemolizat, cantitate insuficienta.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se amesteca continutul prin inversiunea usoara a tubului de cca. 10 ori; daca proba nu este trimisa imediat la laborator trebuie refrigerata.

Stabilitate proba -  36-48 ore la temperatura camerei (18-26o C) sau la frigider (2–8o C) – pentru determinarea hemoglobinei si numaratorile de celule. Este recomandat ca probele sa fie analizate in primele 6 ore de la recoltare. Daca proba a fost refrigerata, trebuie echilibrata la temperatura camerei inainte de a fi analizata.

Limite si interferente

1. Ritmul circadian: numarul de eozinofile este minim dimineata si creste de la pranz pana dupa miezul noptii.

2. Conditiile de stres scad numarul de eozinofile.

Interferente medicamentoase:
Crestere:
-  alopurinol, alprazolam, acid aminosalicilic, amoxicilina, amfotericina B, ampicilina, aztreonam, benazepril, captopril, carbamazepin, carbenicilina, cefoperazon, cefotaxim, ceftazidim, ceftriaxon, cefalexin, cloramfenicol, clorpromazina, ciprofloxacin, clindamicina, clofibrat, clonazepam, danazol, dapsona, desipramina, diazoxid, diclofenac, doxepin, doxorubicina, doxiciclina, enalapril, etosuximid, flucitozina, fluorouracil, flufenazina, furazolidon, famciclovir, gemfibrozil, gentamicina, haloperidol, vaccin anti-hepatita A, ibuprofen, imipenem, isoniazida, lamotrigin, lansoprazol, levodopa, acid mefenamic, mefenitoin, metsuximid, metisergid, moxalactam, naproxen, nitrofurantoin, nizatidina, norfloxacina, ofloxacina, penicilinamina, pentazocin, perfenazina, piperacilina, piroxicam, procarbazina, propafenona, ramipril, ranitidina, rifampicina spironolactona, streptomicina, sulfametoxazol, sulfasalazina, tetraciclina, tioridazina, ticarcilina, ticlopidina, tobramicina, triazolam, trifluoperazina, trimipramina, trovafloxacin, acid valproic, zalcitabina.

Scadere:
-  amitriptilina, aspirina, captopril, clozapin, corticotropin, desipramina, etosuximid, indometacin, nortriptilina, olsalazina, procainamida, rifampicina, sulfametoxazol, triazolam.

Variatii fiziologice ale leucocitelor:
- cresterea si dezvoltarea: la nou-nascuti si copii numarul de leucocite este crescut, cu scaderea treptata a valorilor si atingerea valorilor de la adult intre 18-21 ani;
- variatii rasiale: la negrii din Africa numarul de neutrofile si monocite este mai mic, iar numarul de eozinofile mai mare;
- fluctuatii diurne si de la o zi la alta: influentate de lumina; de asemenea activitatea obisnuita determina valori mai mari ale leucocitelor dupa-amiaza, dar care tind sa ramana in limite normale;
- variatii climatice si sezoniere: caldura si radiatiile solare intense ar determina leucocitoza, iar rezidenta prelungita in Antarctica determina leucopenie.
- in primele zile de rezidenta la altitudine crescuta apare leucocitoza asociata cu limfopenie si eozinopenie, urmate de limfocitoza si eozinofilie usoare;
- crizele convulsive determina cresterea numarului de leucocite;
- atacurile de tahicardie paroxistica pot determina leucocitoza;
- durerea, greata, varsaturile, anxietatea pot determina leucocitoza in absenta infectiei, prin redistribuirea celulelor marginate spre circulatie;
- anestezia cu eter determina leucocitoza, iar narcoza cu compusi barbiturici de obicei scade numarul de leucocite;
- in  perioada ovulatorie poate aparea leucocitoza usoara si eozinopenie;
- in sarcina apare leucocitoza usoara, iar neutrofilia se accentueaza odata cu apropierea termenului; de asemenea, in timpul travaliului apare neutrofilie uneori pronuntata, cu normalizarea valorilor dupa 4-5 zile si asociata cu eozinopenie.

Majoritatea variatiilor fiziologice se explica prin stimularea cortexului adrenal. Administrarea de cortizon si hidrocortizon se asociaza cu neutrofilie (datorata probabil scaderii efluxului din sange si cresterii eliberarii medulare), urmata de eozinopenie si limfopenie.