Descriere Factorii reumatoizi sunt un grup heterogen de autoanticorpi fata de determinantii antigenici ai regiunii Fc a moleculelor de IgG, care formeaza complexe IgG-anti-IgG in circulatie sau in lichidul sinovial. De obicei sunt anticorpi de tip IgM, dar pot fi si de tip IgG sau IgA.
Nivelul seric al factorului reumatoid este crescut in peste 70 % din cazurile de poliartrita reumatoida, avand un rol important in producerea manifestarilor extraarticulare. Factorul reumatoid precede debutul bolii uneori cu mai multi ani. In prezenta sa, riscul de aparitie a artritei reumatoide este de 5-40 de ori mai mare decat la persoanele seronegative. Nu este implicat in initierea procesului inflamator care cauzeaza artrita reumatoida, dar probabil determina perpetuarea si amplificarea acestuia.
In functie de prezenta sau absenta factorului reumatoid, poliartrita reumatoida este clasificata in 2 categorii: seropozitiva sau seronegativa. Pacientii seropozitivi au un risc mai mare decat cei seronegativi de a dezvolta artrita eroziva cu impotenta functionala articulara si manifestari extraarticulare cum ar fi: nodulii reumatoizi, determinarea pulmonara de boala, vasculita, sindromul Felty (neutropenie si splenomegalie asociate cu artrita reumatoida), polineuropatiea serozitele si sindromul Sjögren secundar.
Factorul reumatoid nu este specific pentru poliartrita reumatoida, fiind intalnit si in alte boli ale tesutului conjunctiv, precum si in infectii cronice (endocardita, tuberculoza, hepatita B). Unii factori reumatoizi se pot comporta ca proteine care precipita la frig (crioglobuline).

Detectarea factorului reumatoid reprezinta unul din criteriile ACR (American College of Rheumatology) de diagnostic al poliartritei reumatoide. Titrurile mari sunt mai specifice pentru diagnosticul de artrita reumatoida.

Recomandari Recomandari pentru determinarea factorului reumatoid:

- diagnosticul diferential si stabilirea prognosticului afectiunilor inflamatorii articulare (artrite);
- test screening util in cazul in care se suspecteaza crioglobulinemia mixta tip II sau sindromul Sjögren;
- monitorizarea seriata a pacientilor cu sindrom Sjögren (disparitia factorului reumatoid poate fi un semnal pentru debutul unui limfom).

Pregatire pacient Se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Metoda Se foloseste metoda latex-imunoturbidimetrie.

Pentru cadre medicale Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze  de respingere a probei - specimen intens lipemic sau intens hemolizat.

Stabilitate proba - serul este stabil 24 ore la temperatura camerei; 3 zile la 4-8o C; 1 luna la –20o C.

Limite si interferente Metodele analitice uzuale sunt limitate la detectia factorilor reumatoizi tip IgM, in timp ce cei de tip IgG sau IgA sunt detectati numai partial. Totusi exista doar un numar mic de pacienti cu artrita reumatoida care au factor reumatoid de tip IgG sau IgA fara factor reumatoid tip IgM. Pe de alta parte, un rezultat pozitiv pentru toate cele trei tipuri de Ig este considerat specific pentru artrita reumatoida. De asemenea, in multe cazuri, titruri mari de factor reumatoid IgG sau IgA se asociaza cu progresia leziunilor erozive, iar manifestarile extra-articulare se considera ca sunt asociate in primul rand cu factor reumatoid tip IgA.
Absenta factorului reumatoid nu exclude diagnosticul de poliartrita reumatoida, in special daca s-a efectuat o singura determinare. Un marker mai sensibil si mai specific sunt anticorpii anti-CCP.
Niveluri usor crescute ale factorului reumatoid pot fi intalnite intr-un procent crescut (pana la 20 %) la persoanele > 60 ani, in absenta bolii.
Dupa unele vaccinari se poate inregistra o crestere tranzitorie a factorului reumatoid.
In cazuri foarte rare gamapatiile monoclonale, in special tip IgM (macroglobulinemia Waldenström) pot cauza rezultate eronate.