Descriere ADH este sintetizat de catre hipotalamus si depozitat in hipofiza posterioara. Eliberarea ADH este determinata de cresterea osmolaritatii serice cu cel putin 1 % sau de reducerea volumului plasmatic cu cel putin 10 %. Stimulii psihogeni ca stresul, durerea si anxietatea pot stimula de asemenea eliberarea ADH printr-un mecanism inca neelucidat.
In prezenta acestui hormon se elimina mici cantitati de urina concentrata iar in absenta lui sunt produse cantitati mari de urina diluata.
Diabetul insipid apare fie datorita unei secretii inadecvate de ADH (ex. leziune/tumora/inflamatie localizata la nivelul hipotalamusului, ablatie chirurgicala a hipofizei), fie datorita unui raspuns slab al tubilor renali colectori la stimularea ADH.
Tratarea cu succes a sindromului de secretie inadecvata a ADH depinde in principal de identificarea si eliminarea cauzei.
Pentru diferentierea diabetului insipid (DI) neurogen de cel nefrogen se masoara osmolaritatea urinii inainte si dupa administrarea vasopresinei in cadrul testului de stimulare ADH (cu aport de apa restrictionat).
In DI neurogen, osmolalitatea urinara nu creste dupa restrictia de apa, dar creste dupa administrarea de ADH.
In DI nefrogen, osmolalitatea nu creste in nici una din situatii.
Testul de incarcare cu lichide (testul de supresie ADH) este util in diferentierea secretiei inadecvate a ADH (frecvent paraneoplazic in neoplasmul pulmonar/pancreatic/de tract urinar/intestinal, limfoame, leucemie) de alte cauze de hiponatremie sau stari edematoase.

Pentru testul de supresie ADH, valorile normale sunt:
- 65% din cantitatea de apa administrata excretata in 4 h;
- 80% din cantitatea de apa administrata excretata in 5 h;
- osmolalitatea urinara ( in a doua ora)<=100 mmol/kg;
- raportul osmolalitate urinara/serica >100;
- densitatea urinara < 1003.

Recomandari Recomandari pentru determinarea ADH:

- poliurie;
- osmolalitate serica modificata;
- diferentierea diabetului insipid de cauza neurogena de cel de cauza nefrogena.


Pregatire pacient Este necesar ca pacientul sa nu manance 12 ore inaintea testarii.

Metoda Este folosita metoda radioimunologica.

Pentru cadre medicale Este necesar sa ne asiguram capacientul este hidratat adecvat. Se preleveaza circa 7 mL sange venos intr-o eprubeta de plastic cu capac rosu.
Se noteaza pe eticheta toate medicamentele ce ar putea influenta rezultatele testului. De obicei proba se congeleaza si se trimite la laborator.

Precautii! Utilizarea unei seringi din sticla sau a unui tub colector determina degradarea ADH.

Limite si interferente Cresc nivelul ADH:
- deshidratarea, hipovolemia si stresul. De asemenea acetaminofenul, agentii colinergici, antidepresivele triciclice, hipoglicemiantele orale, barbituricele, ciclofosfamida, tiazidele, estrogenul, nicotina.

Scad nivelul ADH:
- hiperhidratarea, osmolalitatea serica scazuta si hipervolemia. De asemenea sunt implicate in scaderea nivelului ADH alcoolul, antagonistii morfinei, betablocantele si fenitoina.