In mod normal 95 % din cantitatea de magneziu ce este filtrata la nivel glomerular este reabsorbita tubular, in special in portiunea ascendenta a ansei Henle. Excretia de magneziu controleaza nivelul seric al acestui element si este dependenta de dieta, pe de alta parte fiind supusa, impreuna cu cea a calciului, efectelor hormonului paratiroidian; cresterea reabsorbtiei calciului conduce la inhibitia competitiva a absorbtiei magneziului. Hipercalcemia, hipofosfatemia si acidoza se numara printre inhibitorii reabsorbtiei tubulare de magneziu. Cand functia renala este scazuta, magneziul este retinut determinand cresterea nivelului seric.
Recomandari pentru determinarea magneziului urinar:
- investigarea statusului electrolitic; stabilirea cauzei unui nivel seric anormal de magneziu;
- investigarea nefrolitiazei.
Specimen recoltat - urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata; se masoara intreaga cantitate, se retin 100 ml in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise cu capac, ele se pastreaza la 2-8 o C pana in momentul lucrului. Sunt inacceptabile probele care vin in contact cu orice fel de metal.
Recipient de recoltare - vas de plastic de 2-3 L si pahar de plastic pentru urina (de unica folosinta), pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore.
Cantitatea recoltata - toata urina din 24 ore din care se retin 100 mL.
Prelucrare necesara dupa recoltare - acidifiere la pH = 3-4 cu acid clorhidric 6 N.
Stabilitate proba - 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8o C ; 1 an la -20o C.