Insuficienta cardiaca cronica este un sindrom clinic produs prin alterarea functiei de pompa a inimii. Incidenta sa este in continua crestere atat in tarile din Europa cat si in Statele Unite ale Americii, constituind cauza cea mai frecventa de spitalizare a persoanelor varstnice.
Principalii factori etiologici ai disfunctiei ventriculare stangi sunt hipertensiunea arteriala si boala coronariana.
Diagnosticul de insuficienta cardiaca in stadiu precoce este greu de stabilit deoarece simptome cum ar fi dispneea, fatigabilitatea si edemele declive sunt destul de nespecifice. Diagnosticul devine si mai dificil la persoanele varstnice sau obeze. Pentru stabilirea diagnosticului se recurge adesea la investigatii imagistice, ecografia cardiaca fiind cea mai folosita metoda. Tinand cont de faptul ca este o boala progresiva, cu cat diagnosticul este stabilit mai precoce, cu atat mai mult se reduce riscul complicatiilor si al mortalitatii.
Din acest motiv, s-a simtit nevoia sa se depisteze markeri serici care sa se coreleze intr-un mod adecvat cu prognosticul bolii.
Semnificatia clinica a peptidelor natriuretice a fost de mult timp demonstrata. ANP (atrial natriuretic peptide) si BNP (brain natriuretic peptide), prin proprietatile lor natriuretice, diuretice cat si de antagonisti ai sistemului renina-angiotensina-aldosteron influenteaza balanta hidro-electrolitica din organism.
Pro-BNP este secretat predominant in ventricul ca raspuns la stres-ul parietal miocardic. Este clivat intr-o forma biologic activa - BNP - si intr-un fragment inactiv - NT-proBNP. Kit-ul pe care il folosim in laboratorul Synevo contine anticorpi monoclonali care recunosc epitopi localizati in portiunea NT-proBNP.
S-a constatat ca nivelurile serice ale BNP (si respectiv ale NT-proBNP) se coreleaza foarte bine cu severitatea disfunctiei ventriculare stangi, fiind astfel un marker cu valoare prognostica.
Pe buletinul final de analize va fi mentionat un cut-off clinic pentru insuficienta cardiaca de 125 pg/mL, care reprezinta nivelul decizional de identificare a persoanelor cu risc. Valori >125 pg/mL pot indica disfunctie cardiaca si un risc crescut de complicatii cardiace (infarct miocardic, insuficienta cardiaca, moarte subita).
Deoarece NT-proBNP este foarte stabil in probele de sange si nu sufera variatii diurne, acesta furnizeaza informatii clinice sigure si reproductibile in conditii de rutina. Terapia insuficientei cardiace condusa prin nivelurile NT-proBNP scade numarul total al evenimentelor cardiace si intarzie momentul aparitiei primului eveniment, in comparatie cu tratamentul intensiv condus pe baza semnelor si simptomelor clinice.
In cazul pacientilor cu sindrom coronarian acut, evaluarea NT-proBNP la internare are rol predictiv asupra riscului de deces.
- evitarea consultatiilor cardiologice si a ecografiilor cardiace a pacientilor cu simptome sugestive, dar fara insuficienta cardiaca;
- evitarea tratamentului nenecesar in cazul pacientilor suspectati de insuficienta cardiaca dar avand o patologie non-cardiaca;
- monitorizarea si evaluarea eficientei tratamentului;
- in cazul pacientilor cu sindrom coronarian acut, evaluarea NT-proBNP la internare are rol predictiv asupra riscului de deces;
- sunt date care sustin ca acest marker ar mai putea fi util in evaluarea remodelarii vasculare.
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.
Volum proba - minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.
Stabilitate proba - 3 zile la 20-25º C; 6 zile la 2-8º C; 12 luni la -20º C.