Descriere Proteina S este o glicoproteina dependenta de vitamina K sintetizata in ficat, celule endoteliale si megakariocite.
Aproximativ 60 % din cantitatea circulanta de proteina S este legata de proteina de legare a fractiunii C4b a complementului (C4b-binding protein). Restul cantitatii de proteina se gaseste sub forma libera, capabila sa actioneze ca un cofactor non-enzimatic al proteinei C activate. Proteina S intensifica inactivarea factorilor Va si VIIIa la nivelul suprafetelor fosfolipidice si de asemenea exercita un rol in efectul fibrinolitic al proteinei C activate. Studiile recente indica o posibila implicare a fractiunii legate a proteinei S in activitatea anticoagulanta independenta de proteina C activata.
Deficitul de proteina S se asociaza cu tromboza venoasa recurenta, cu sau fara embolism pulmonar, survenita la pacienti tineri.

Exista 3 tipuri de deficit de proteina S:
- tipul I: proteina S este normala functional, dar se gaseste intr-o cantitate insuficienta pentru a controla cascada coagularii (sunt scazute atat forma libera cat si cea legata, iar activitatea este redusa);
- tipul II: cantitate normala de proteina S, care este insa incapabila sa-si exercite functia (activitate redusa) ca urmare a unor defecte moleculare;
- tipul III: cantitate redusa de proteina S libera asociata cu o activitate scazuta, in prezenta unei cantitati normale de proteina S totala.
Testul detecteaza toate cele 3 tipuri de deficit, dar nu permite diferentierea lor. De aceea, in cazul obtinerii unei activitati scazute a proteinei S se recomanda testarea antigenului proteinei S totale si proteinei S libere.

Deficitul dobandit de proteina S poate fi intalnit in sarcina, administrarea contraceptivelor orale, afectiuni hepatice, nefropatie diabetica, tromboza venelor cerebrale, purpura trombotica trombocitopenica precum si in alte afectiuni autoimune si inflamatorii in care se inregistreaza o crestere a proteinei de legare a fractiunii C4b si concomitent o scadere a fractiunii libere.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea proteinei S:

- investigarea unor complicatii tromboembolice neexplicabile, in special la pacienti < 50 ani si cu istoric familial pozitiv de evenimente trombotice;
- inaintea administrarii contraceptivelor orale la paciente cu episoade trombotice in antecedente sau cu istoric familial pozitiv.

Pregatire pacient Se recolteaza a jeun; daca pacientul se afla sub terapie cu anticoagulante orale, acestea vor fi intrerupte cu 2 saptamani inaintea recoltarii; de asemenea, tratamentul cu heparina va fi intrerupt cu 2 zile inaintea recoltarii.

Metoda Se foloseste testul de coagulare care masoara activitatea proteinei S.

Pentru cadre medicale Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer cu citrat de Na 0.105 M (1/9) (capac bleu/verde).

Cantitatea recoltata - cat permite vacuumul.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, specimen coagulat, vacutainer care nu este plin, specimen contaminat cu heparina.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa plasma prin centrifugare si se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, plasma se poate stoca la -20o C.

Stabilitate proba - plasma separata este stabila 4 ore la 18-25o C ; 1 luna la -20o C ; se va evita decongelarea/recongelarea.

Limite si interferente Nou-nascutii prezinta o activitate scazuta a proteinei S.
Sarcina, folosirea contraceptivelor orale, tratamentul cu heparina sau proba contaminata cu heparina (recoltare de pe cateter heparinizat) se pot asocia de asemenea cu o reducere a activitatii proteinei S.
Prezenta inhibitorilor de trombina (hirudin sau argatroban), anticoagulantilor lupici sau altor anticorpi antifosfolipidici in plasma testata poate determina o supraestimare a activitatii proteinei S. Pe de alta parte, rezistenta la proteina C activata (datorata mutatiei factorului V Leiden) poate induce masurarea unei activitati scazute a proteinei S.