Descriere Tiroglobulina (TG) este o glicoproteina dimerica, servind ca matrice pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Reprezinta componenta proteica cea mai importanta a tiroidei, fiind sintetizata in cantitati mari de catre tirocite si stocata in lumenul folicular. Fiecare macromolecula de tiroglobulina contine 25 de molecule de tirozina, principalul substrat al sintezei hormonilor tiroidieni.
Biosinteza hormonilor tiroidieni se realizeaza in patru etape:
1) captarea si concentrarea iodurilor in tiroida;
2) oxidarea iodurilor cu formare de iod elementar;
3) incorporarea iodului molecular in tiroglobulina cu formare rapida de 3-monoiodotirozina (MIT) si 3,5-diiodotirozina (DIT); prin condensarea unui radical MIT si un radical DIT se formeaza T3, iar prin condensarea a doi radicali DIT se formeaza T4;
4) proteoliza tiroglobulinei - etapa finala, stimulata de TSH, cu eliberarea in circulatie a hormonilor T3 si T4.
In cursul sintezei tiroglobulinei in tirocite si transportului in foliculii tiroidieni se elibereaza in circulatie cantitati mici de proteina. Astfel in serul indivizilor sanatosi sunt detectate concentratii scazute de tiroglobulina, indicand prezenta tesutului tiroidian. Pe de alta parte, leziuni ale peretelui folicular se insotesc de eliberarea in torentul circulator a unei cantitati mai mari de tiroglobulina; de aceea proteina reprezinta un marker al integritatii morfologice a glandei tiroide.

Tiroglobulina prezinta valori crescute in trei tipuri de afectiuni tiroidiene:
- gusa cu hiperfunctie tiroidiana;
- inflamatia sau leziunea traumatica a tiroidei;
- cancerul tiroidian diferentiat.
Absenta tiroglobulinei din serul nou-nascutilor indica atireoza congenitala.

Recomandari Recomandari pentru determinarea tiroglobulinei:

- monitorizarea pacientilor cu cancer tiroidian diferentiat dupa tiroidectomie totala si tratament cu iod radioactiv.
La pacientii cu cancer tiroidian, fara tesut tiroidan restant postoperator sau postiradiere, nivelurile de tiroglobulina trebuie sa fie nedetectabile. Astfel tiroglobulina este un marker tumoral util in evaluarea prezentei carcinomului papilar-folicular tiroidian rezidual dupa rezectia chirurgicala si/sau iradiere. Daca in timpul perioadei de monitorizare si terapiei supresive cu tiroxina se obtin valori ale tiroglobulinei >3 microg/L, acestea reprezinta un indicator al recurentei tumorale si se recomanda efectuarea scintigrafiei corporeale totale cu iod.
- tiroidita distructiva;
- diagnosticul diferential intre tiroidita subacuta si tirotoxicoza artificiala (provocata);
- in tirotoxicoza artificiala valorile tiroglobulinei sunt foarte mici sau nedetectabile;
- hipotiroidism congenital, pentru a distinge intre absenta completa a glandei tiroide si hipoplazia tiroidiana sau alte conditii patologice.

Pregatire pacient Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial.

Metoda Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Pentru cadre medicale Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat in aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8° C, la -20° C sau la -70° C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, specimen expus la temperatura ridicata, specimen contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 3 zile la 2-8° C; 1 luna la -20°C sau la -70°C. Evitati decongelarea/recongelarea.

Limite si interferente Tiroglobulina nu este recomandata in screening-ul cancerului tiroidian. De asemenea nu este utila in diagnosticul cancerului tiroidian diferentiat, ci doar in monitorizarea acestuia. La pacientii cu tumori tiroidiene mici se intalnesc de obicei valori normale ale markerului.

Interferente analitice:
Prezenta anticorpilor anti-tiroglobulina poate interfera cu determinarile de tiroglobulina.
Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:
- tratamentul cu biotina in doze mari (> 5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;
- anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.