ANALIZE MEDICALE DE LABORATOR
Aici gasiti analizele medicale grupate pe categorii precum si detalii generale si specifice pentru categoriile respective.
Selectati o categorie din lista de mai jos:

Dictionar de medicamente online

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Dictionar medical online

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Puteti trimite articole cu tema medicala la
adresa de email

Solutie antistress!
Construieste poduri :)

Joc, Construieste podul, Cargo Bridge

Prinde pisica neagra :)
Prinde pisica neagra- Chat Noir - Flash game

De ce sa-ti duci copilul la psiholog? - articole medicale

De ce sa-ti duci copilul la psiholog?Copilul tau are probleme? Nu tine pasul cu cei de varsta lui sau intra in tot felul de incurcaturi la scoala? Se rasteste la bunici si trage pisica de coada? Sau sta cu orele intr-un colt, refuzand mancarea si joaca? Te simti depasit de situatie si nu stii cum sa interpretezi aceste manifestari?

Ziare.com vine in intampinarea problemelor cu care se confrunta tinerii parinti in momentul in care se vad pusi in situatia de tine piept, de unii singuri, noianului de nazdravanii, mofturi sau dificultati care insotesc educatia unui copil in ziua de azi.
Cum? Deschidem o noua rubrica saptamanala pe site-ul nostru, cu tema "Cu ce se ocupa copilul meu?".

Aici, in fiecare marti, vor fi discutate joaca, jocurile video, anturajul, scoala, hobbyurile si diferite alte aspecte si comportamente legate de anumite activitati care intereseaza parintii.

Autoarea acestei rubrici, psihologul Cristina Calarasanu, de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie CPAP, va sta tuturor la dispozitie cu sugestii si sfaturi utile. Reactiile, intrebarile si problemele pe aceasta tema pot fi adresate la psiholog@ziare.com.

Ziare.com: Meseria de parinte pare sa fi devenit tot mai grea, daca ar fi sa luam in considerare explozia de carti si articole publicate pe aceasta tema. Este adevarat? De ce este mai dificil de crescut si educat un copil in ziua de astazi?

Cristina Calarasanu: Este adevarat ca fluxul tot mai mare de informatie aduce cu sine si ideea ca aceasta apare din nevoile si dificultatile cu care se confrunta parintii. Sunt doua aspecte pe care as vrea sa le subliniez aici: unul este legat de familia de astazi care in sine se confrunta cu aceleasi probleme ca si familia dintotdeauna, dar ceea ce are un impact major este diferenta culturala intre generatii.

Copiii sunt coplesiti de tehnologie si patrund de mici intr-o lume vasta cu care parintii nu sunt obisnuiti si din care adesea nu inteleg nimic sau se ingrijoreaza de efectele ei. Si ajungem la cel de-al doilea aspect, acela al lipsei de comunicare, al nevoii de a crea o punte catre acest univers nou, de a relationa cu el si de a gasi asemanari si lucruri comune intre parinti si copii, de a-si impartasi experientele lor diferite.

Ziare.com: Considerati ca ar trebui sa existe scoli pentru parinti?
Cristina Calarasanu: Cred ca a existat o perioada cand acest concept a luat o mare amploare. Personal nu sunt adepta lui pentru ca il consider didactic si rigid. Insa sustin si eu ideea de a crea o forma de sustinere si suport, de a veni in intampinarea parintilor si a nevoii lor de a aduce in discutie ceea ce li se intampla, situatiile cu care se confrunta.

Pentru aceasta este nevoie de un cadru, de un dispozitiv care sa poate permite intalnirea si impartasirea acestor experiente. Vad mai degraba un scop terapeutic, decat didactic al acestor intalniri.

De aceea, am lansat anul acesta pe blogul meu (http://www.feminis.ro/bloguri/CalarasanuC) un proiect denumit "Intre noi parintii", menit sa sprijine ideea primei comunitati terapeutice pentru parinti, in care parintii sa dobandeasca astfel capacitatea de a se apleca ei insisi asupra modului in care se desfasoara relatia cu copilul si de a invata o modalitate de a traduce, de a elabora ceea ce pare de neinteles, ceea ce este dificil.

Ziare.com: Cat de mult iubiti copiii? Cum v-ati ales aceasta cariera?

Cristina Calarasanu: Primul lucru care imi vine in minte este ca atunci cand aveam 5 ani imi doream sa devin invatatoare si asezam toate papusile pe rafturile din biblioteca si le povesteam diverse lucruri. Cred ca inca de atunci, ceea ce imi parea important, fara a sti asta, era sa transmit celorlalti ceva, sa intru in legatura cu ei.

Am ales psihologia undeva prin clasa a X-a, cand ceva m-a atras atat de tare la acest domeniu, incat am stiut ca acesta este drumul meu. Lucrul cu copiii l-am descoperit in facultate, in anii de practica din scoala si spital.

Ceea ce m-a condus catre lucrul cu familia a fost insa experienta de formare cu specialisti din Franta, care mi-au transmis cum putem asculta suferinta unei familii si cum o putem ajuta sa isi reconstruiasca o istorie care s-a oprit in loc, intr-un moment foarte dureros. Societatea actuala resimte din plin nevoia de a revaloriza viata de familie si de a-si regasi legaturile.

Activitatea cu copiii este aparte pentru ca ei sunt intotdeauna altfel, extrem de creativi si de sinceri in acelasi timp. Oricat de mare este suferinta lor, au puterea de a gasi o modalitate sa ii dea glas si ceea ce au nevoie de la noi este sa ii putem asculta.

M-a impresionat reactia unui copil, care venea impreuna cu familia sa de ceva vreme si la o sedinta mi-a spus: "E criza, tara aceasta este in criza." Cu alte cuvinte, era o criza si a familiei sale care se confrunta cu dificultati, iar el era chiar portavocea.

Ziare.com: Cum va apropiati de cei mici? Cum ii faceti sa isi deschida sufletul pe cei pe care ii consiliati?

Cristina Calarasanu: In primul rand este vorba de o relatie. Cei mai multi copii care vin la mine nici nu stiu unde vin sau li se spune ca vin in alta parte.

Am intrebat o familei care venise impreuna cu fetita in varsta de 2 ani, daca i-au spus unde merg cu ea. Si mi-au raspuns ca nu avea nici un sens, ca e prea mica sa inteleaga. Spre sfarsitul sedintei fetita a tras din geanta mamei portofelul si a scos din el o hartie pe care nu a vrut sa o dea nimanui din mana cu exceptia mea. Era "plata", modul ei de a ne arata ca stia unde este si ca ne-a ascultat si a fost acolo cu noi.

Vorbesc cu copiii acordandu-le intotdeauna respectul de a cunoaste adevarul si luand in serios tot ceea ce imi spun. De multe ori, celebra "nuantare" a adevarului menita sa ajute copilul nu face altceva decat sa il faca si mai confuz si chiar sa il infurie. Sinceritatea si increderea sunt cele care ma apropie de copii, si cele pe care fiecare parinte are nevoie sa le redescopere in relatie cu copilul sau.

Ziare.com: Ce greseli intarzie evolutia unui copil?

Cristina Calarasanu: Parintii ma intreaba adesea "unde au gresit". Eu nu cred ca legaturile familiale se masoara in greseli si reusite. Ci cred ca ele se constituie din ceea ce traieste o familie. Si sunt lucruri care o ajuta in evolutia ei ca si grup si lucruri care o pun in dificultate: tensiuni, conflicte, violente, traume etc.

Ceea ce determina un copil sa se manifeste intr-un fel in care ii este afectata dezvoltarea este o incapacitate a familiei de a intelege ceea ce i se intampla, de a gasi solutii, de a vorbi impreuna despre acestea, de a se regasi ca si sprijin pentru fiecare dintre membrii ei. Si de multe ori, suferinta este sporita de lucruri care sunt tinute ascunse, de secrete.

Legaturile sunt in continuu proces de organizare si reoganizare. Sunt momente in care familia parcurge o criza si legatura este in suferinta, este fragila, este pe cale de a se rupe atragand dupa ea confuzie si pierderea identitatii, dezradacinare.

In aceste momente, legaturile de alianta, de filiere si cele fraternale vor face obiectul unei analize terapeutice intr-un cadru menit sa contina conflictul, durerea, neputinta, disperarea, ceea ce pare a fi sfarsitul iminent al unei familii. O astfel de analiza alaturi de o echipa de terapeuti poate fi un nou inceput al familiei care gaseste modalitati de a rescrie istoria sa acolo unde s-a oprit.

Ziare.com: Cum v-a venit ideea acestei rubrici? Ce va propuneti sa realizati?

Cristina Calarasanu: Cred ca ideea acestei rubrici s-a nascut din dorinta mea de a fi in legatura cu parintii, cu ideile, reactiile, trairile si intrebarile lor. Tot ceea ce am scris si scriu li se adreseaza, caci ii consider cea mai importanta sursa a mea de cunoastere in ceea ce priveste subiectele despre care scriu.

Ecoul lor poate fi auzit si de alti parinti si experientele lor pot fi ascultate si pot rezona in experientele altora. Este esential intr-o societate moderna, care tinde sa se instraineze tot mai mult sa aflam ca nu suntem singuri si ca dincolo de ecran exista un celalalt cu care putem comunica.

Rubrica isi propune sa deschida o cale spre o abordare diferita. Aceea in care parintele este un partener al psihologului in incercarea de a deslusi modul in care se manifesta copilul sau. Ceea ce isi propune este sa aduca aduca parintilor dorinta de a observa si a "asculta" copilul si manifestarile sale altfel decat in mod traditional.

De obicei ele sunt comportamente "obraznice" sau "rasfatate" sau "rusinoase", consecinte ale unei educatii deficitare. Insa ele sunt de fapt o portavoce a suferintei si a neputintei copilului de a face ceva cu ele, sunt un limbaj. Scopul intalnirilor saptamanale este acela de a descoperi ce ne spune acel limbaj si cum poate intreaga familie sa comunice despre ceea ce se intampla.

Exista retinerea de a merge la psiholog, care este asociat cu situatii grave, atunci cand nu mai exista nici o alta solutie, este acceptata si aceasta. Insa psihologul reprezinta un cadru si o modalitate de lucru care poate ajuta familia sa elaboreze si sa inteleaga ceea ce provoaca confuzie sau suferinta, ceea ce pare de neinteles.
http://www.ziare.com/lifeshow/sanatate/10-12-2009/de-ce-sa-ti-duci-copilul-la-psiholog-915842






De ce sa-ti duci copilul la psiholog? - articole medicale - startsanatate