Majoritatea turistilor sufera de anumite sindroame, care se manifesta in moduri diferite. Unii isi pierd capul atunci cand vad obiecte de arta, altii cand fac pelerinaje religioase sau altii cand nu reusesc sa se adapteze la noile conditii de viata.

Asadar, unul dintre cele mai cunoscute sindroame este cel numit Stendhal si care-i afecteaza pe turistii coplesiti de mari emotii la vederea unor opere de arta, potrivit Le Monde.

Simptomele, care afecteaza mai ales femeile necasatorite sub 40 de ani, ce calatoresc singure, se manifesta sub forma ametelilor, a pierderii sentimentului identitatii, sufocare, tahicardie, mergand pana la halucinatii. In general, pacientii isi revin dupa ce parasesc orasul.

Cel mai recent caz este cel al unei rusoaice care a vizitat Muzeul Luvru in urma cu cateva saptamani si care a aruncat un pahar de ceai in "Gioconda". Protejat de un geam blindat, tabloul n-a fost afectat. Tanara, care "nu era in toate facultatile mintale", potrivit politiei din Paris, a fost transportata la sectia de psihiatrie a Prefecturii.

Mai exista si sindromul Ierusalim care ii afecteaza pe turistii ce fac pelerinaje religioase in Orasul Sfant. Neliniste, stres, dorinta de izolare, obsesia de a-si purifica corpul sunt principalele manifestari ale acestui sindrom.

Sindromul Paris ii atinge pe japonezii care se stabilesc in capitala franceza si nu reusesc sa se adapteze la noul context, fiind dezamagiti de un oras pe care l-au idealizat. "Am intalnit mai multi pacienti in aceasta situatie", spune o doctorita de la spitalul Sainte-Anne din Paris. "Este un sindrom care nu se instaleaza imediat. Oamenii se izoleaza, se inchid in camera de hotel sau in apartamentul lor", mai afirma ea.

Occidentalii sunt afectati de sindromul India. In aceasta tara mitica, socul cultural este atat de mare, incat unii isi pierd capul. Foarte angoasati, pot trece prin delirul paranoic al maniei persecutiei. Psihiatrul Regis Airault a lucrat la Consulatul din Bombay cativa ani si a repatriat mai multi francezi atinsi de aceasta forma de delir.

In cartea sa, intitulata "Nebuni dupa India", el mentioneaza cateva cazuri, printre care cel al unei tinere care alerga pe strazi sa imbratiseze vacile sfinte, in timpul unei calatorii de zece zile pe care o facea cu o asociatie umanitara; sau femeia care, venita sa-si incarce bateriile cateva luni in India, era gata sa se inece, vrand sa ajunga inot in Franta, la familie.

"Calatoria, ca forma de separare, de transfer, poate produce probleme", spune Regis Airault. Se pare ca aceasta rupere psihica se produce mai usor in anumite locuri incarcate de sensuri, pentru istoria si cultura din care provine persoana.

Se pune insa intrebarea daca persoanele care trec printr-un astfel de sindrom au simptome de avertizare. Sunt sau nu predispuse sa dezvolte o patologie mintala? Acest subiect este in continuare controversat.

"Nu neaparat", spune psihiatrul. Calatoria poate fi, in sine, patogena. In majoritatea cazurilor, odata intorsi in mediul de origine, necazurile trec. "Calatoriile organizate in scopuri rezonabile si cu ocazia carora se declanseaza o patologie mentala ca sindromul Stendhal sau sindromul Paris se diferentiaza de calatoriile patologice, in care vizita este nepregatita sau face parte din delirul pacientului", adauga medicul.

Un alt medic parizian crede ca o calatorie n-ar putea declansa singura episoade de delir.

"Persoanele par normale, dar trec in realitate printr-un proces predelirant. La consult vorbesc de o senzatie stranie, de instrainare de lumea exterioara, de tristete, somn nelinistit inaintea plecarii, totul fiind pus pe seama surmenajului de la serviciu, a unei rupturi sentimentale, a unui doliu sau pierderii locului de munca", adauga doctorul.
http://www.ziare.com/lifeshow/sanatate/09-05-2009/de-ce-sindroame-sufera-turistii-straini-876581