Hipermetropia se prezintă ca acel defect al ochiului care nu vede bine de aproape şi omul trebuie să-şi pună ochelari cu lentile cu plus. Deci hipermetropia este inversul miopiei care înseamnă vedere reală la depărtare.

Hipermetropia este una dintre cele trei componente ale viciilor de refracţie. Şi atunci cum prezbiopia, vedere rea de aproape, care apare în jurul vârstei de 40 de ani la toţi oamenii, nu este o boală? Prof. dr. Monica Pop, directorul Spitalului de Urgenţe Oftamologice, spune că hipermetropia este un viciu de refracţie şi în cele mai dese cazuri omul se naşte cu această rea vedere de aproape. Prezbiopia însă nu este o boală. În jur de 40 de ani, omul depărtează ziarul fiindcă nu mai poate vedea clar de aproape. Prezbiopia este o evoluţie firească a ochiului, o lenevire a tendonului care obligă ochiul să fie mai plat sau mai curbat în funcţie de acomodare. Prezbiopia nu e un viciu de refracţie, ci o puturoşire a cristalinului. Până la 40 de ani, ochelarul este acelaşi şi pentru distanţă şi pentru citit. La dioptriile cu plus se prescrie omului care nu vede bine de aproape lentila cea mai mare suportată. La miopie, la prescrierea ochelarilor se recomandă lentila cea mai mică cu care miopul vede bine. Şi ca să spulberăm o zicere inexactă reproducem afirmaţiile prof. Monica Pop: Ochelarii trebuie să aducă imediat un confort pentru ochi. Acea vorbă cum că sunt necesare 2-3 zile ca să te acomodezi cu noii ochelari este neadevărată în cele mai multe dintre cazuri. Dacă nu te simţi bine înseamnă că fie el a fost rău făcut, fie că nu ţi s-au stabilit corect dioptriile.