Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com

Am sa ma refer in acest articol la ceea ce inseamna o dificultate si care sunt sensul si forma pe care le poate lua ea in cadrul unei familii. Am spus copilul in dificultate, pentru ca cel mai adesea copiii sunt cei mai sensibili si mai receptivi la ceea ce se intampla in jurul lor si atunci resimt din plin si manifesta efectele acestei sensibilitati.

A fi in dificultate inseamna a te confrunta cu stari, comportamente, reactii care nu sunt adaptate, pe care ceilalti nu le inteleg, pe care nici copilul nu le poate explica, dar nici nu poate renunta la ele.

Nu am folosit cuvantul "bolnav" pentru ca el este o eticheta cu tenta psihiatrica, care nu reflecta nici pe departe ceea ce se intampla de fapt. Boala este foarte mult atribuita sferei medicale, ea implica un bolnav care este diagnosticat si tratat in conformitate cu boala sa.

Atunci cand vorbim despre copii care se afla in dificultate, nu ne referim la ei doar ca la niste copii bolnavi care trebuie izolati si tratati pentru ca nu corespund normelor sociale, ci ne referim la un membru al familiei care ne vorbeste despre o suferinta a acelei familii.

Ce inseamna un copil aflat in dificultate:

• Un copil care se confrunta in repetate randuri cu suferinte fizice pe care le denumim somatice (alergii, gastrite, cefalee, raceli, chiar boli cronice precum diabetul) si care desi sunt tratate si ingrijite din punct de vedere medical, ele il pun in imposibilitatea de a se raporta la joaca, la scoala, la gradinita precum alti copii de varsta lui

• Un copil care se confrunta cu probleme scolare (rezultate slabe, dificultati de atentie, concetrare scazuta, relatii conflictuale cu colegii etc.)

• Un copil care are dificultati de adaptare si integrare la gradinita (plans, refuz, agresivitate, pasivitate etc.)

• Un copil care sufera de un handicap sau are o deficienta care il pune in situatia de a nu avea acces decat la formele speciale de educatie si ca atare este izolat si exclus.

• Un copil care se manifesta agresiv in familie, cu care parintii nu se mai pot intelege, catre cale nu mai gasesc nici o cale de comunicare

• Adolescenti care se confrunta cu dificultati de relationare, de comunicare, care apeleaza la consumul de alcool si droguri

Va propun sa analizam aceasta dificultate care apare in viata familiei si care este identificata ca apartinand copilului prin perspectiva teoriei portavocii. Aceasta teorie ne spune despre cel aflat in dificultate ca el este cel care da glas prin manifestarile sale conflictului sau tensiunilor din grupul in care traieste, din familie.

Astfel, copilul va deveni depozitarul acestor aspecte conflictuale care produc nesiguranta si angoasa si va cauta modalitati de a le exprima pentru a pune in evidenta suferinta.

Familia este un grup specific, cu o functionare in baza legaturilor ce se stabilesc intre membrii ei, legaturi de alianta, filiale si fraternale. Evenimentele prin care trece o familie si care ii afecteaza modul ei cotidian de functionare (schimbari, separari, situatii imprevizibile, situatii de boala, decese, violente) determina aparitia fragilitatii acestor legaturi si uneori chiar pericolul de a se rupe.

Portavocea, desemnata adesea de copilul ce se afla in dificultate, are tocmai rolul de a alerta asupra acestui pericol si reprezinta o cerere de ajutor.

Atunci cand un copil soseste adus de parinti in terapie, el este in fapt cel care reuseste sa isi aduca familia la terapie, sa ii ajute sa ajunga sa vorbeasca despre ceea ce se intampla cu el si cu ei.

Astfel, contrar tendintei de a lua copilul si a-l considerat izolat ca o "problema" ce trebuie solutionata, dificultatea sa ne vorbeste despre un mod de relatie, despre legaturi, despre ceea ce se intampla intre membrii familiei.

Ceea ce putem face este mai degraba sa o ascultam, decat sa cautam sa o facem sa dispara, caci ascultand-o putem intelege la ce foloseste ea, si cum o putem transforma in ceva care redea un circuit de comunicare blocat pana acum.

Asadar, dificultatea copilului este un simptom, este un limbaj, este o cerere de ajutor pe care trebuie sa o descifram pentru a-l putea ajuta.

Parintii ma intreaba adesea daca consider ca este o solutie schimbarea scolii, a gradinitei, a clasei, a educatoarei etc. Ceea ce ma intreaba de fapt este daca o amenajare in mediul exterior poate conduce la ameliorarea acestei situatii dificile.

Sursa ei este in interiorul grupului familial si tot acolo este si capacitatea de a o intelege si de a-i gasi raspunsuri, mediul exterior nu este altceva decat o scena pe care se deruleaza efectele acestei dificultati.

De asemenea ma mai intreaba cine este de vina, cine a gresit. Nu putem vorbi de o vina. Orice mod de a functiona pe care il alege o familie este o modalitate de a elabora o situatie dificila in care se afla, de a se apara, de a se proteja.

Caci rolul unei familii este a de a avea grija de membrii ei, de a se lua in in grija pe ea insasi, de a-si asigura existenta si continuitatea.

Putem vorbi doar de o incercare de a fi cautat sa se apere de suferinta si a fi gasit modalitati mai mult sau mai putin adecvate la momentul respectiv.



Psiholog Cristina Calarasanu

psiholog@ziare.com
http://www.ziare.com/lifeshow/sanatate/11-24-2009/sfatul-psihologului-cum-ajutam-un-copil-aflat-in-dificultate-958792