afectiune neurologica cronica rara caracterizata prin existenta unor ticuri, însotite sau nu de coprolalie (emisia de cuvinte urate) si de ecolalie (repetarea unor fragmente de cuvinte sau de fraze).
Cauza este necunoscuta;
se pare ca exista o hiperactivitate a sistemelor dopaminergice. Caracterul familial al bolii nu este exceptional. Ticurile apar în mod obisnuit între 2 si 10 ani, cu o neta predominanta a sexului masculin. Tratamentul medicamentos (de exemplu, cu pimozide) este uneori eficient. Sinonime: boala ticurilor, sindromul Tourette. [G. Gilles de la tourette (1857-1904), neurolog francez].