se manifesta prin aparitia brutala a unei stari de agitatie insotita de tipete si de plans, care dureaza cateva minute si apoi dispare, pentru a reaparea cateva minute mai tarziu; aceste semne sunt insotite de un refuz alimentar total. Mai tarziu poate aparea sange in scaun. Diagnosticul se pune pe baza ecografiei sau pe cea a spalaturii baritate; acest din urma examen permite si tratamentul precoce al invaginatiei: segmentul invaginat este repus la loc printr-o crestere usoara si treptata a presiunii de injectare a spalaturii. In orele care urmeaza tratamentului trebuie instituita totusi o supraveghere indeaproape chiar daca se pare ca s-ar fi linistit copilul, cu scopul de a detecta o invaginatie persistenta. Invaginatia trebuie sa fie tratata de urgenta. Daca persista, ea duce la o deshidratare severa si la o necroza a intestinului invaginat, ale carui vase sangvine sunt comprimate, putand antrena o peritonita sau o ocluzie intestinala, in caz de insucces al spalaturii sau de interventie tardiva, o interventie chirurgicala poate sa se dovedeasca necesara.