Insuficienta respiratorie reprezinta o incapacitate, acuta sau cronica, a plamanilor de a asigura functia lor, care se manifesta printr-o diminuare a concentratiei de oxigen in sange si uneori printr-o crestere a concentratiei sangvine de dioxid de carbon.
Exista doua forme principale de insuficienta respiratorie: insuficienta respiratorie acuta si insuficienta respiratorie cronica.
Insuficienta respiratorie acuta (I.R.A.) este o scadere busca si severa a functiei respiratorii, care compromite schimburile gazoase intre aer si sange si care poate antrena moartea.
O insuficienta respiratorie acuta poate surveni prin mecanisme diverse.
■ Insuficienta respiratorie acuta prin hipoventilatie poate fi provocata printr-o obstructie a cailor aeriene (bronho-pneumopatie cronica obstructiva severa, astm, tumora bronsica), printr-un traumatism toracic, prin deformatii rahidiene importante sau printr-o atingere neurologica centrala sau periferica.
■ Insuficienta respiratorie acuta prin alterarea membranei alveolocapilare poate fi provocata de o inhalare de gaze sufocante, de o pneumopatie virala, de o insuficienta ventriculara stanga.
■ Insuficienta respiratorie acuta prin decompensarea unei insuficiente respiratorii cronice este de cele mai multe ori de origine infectioasa.
Semnele comune tuturor insuficientelor respiratorii acute sunt tulburari de ritm respirator, cianoza, tahicardie cu hipertensiune artificiala, tulburari neuropsihice variate putand merge pana la coma. Diagnosticarea este, in principal, clinica si se impune spitalizarea de urgenta intr-un serviciu de reanimare.
Tratamentul se face intotdeauna de urgenta si consta in suplinirea functiei respiratorii slabite si, simultan, in tratarea cauzei atunci cand este posibil. Se poate merge de la simpla oxigenoterapie la asistarea ventilatorie partiala sau completa cu ajutorul respiratoarelor artificiale, care sunt racordate la bolnav prin intermediul unei sonde de intubatie endotraheale sau al unei traheotomii.
Insuficienta respiratorie cronica (I.R.C.) este o insuficienta respiratorie permanenta ce rezulta din evolutia a numeroase afectiuni respiratorii.
Cele mai multe dintre insuficientele respiratorii cronice sunt legate de o obstructie a cailor aeriene prin bronhopatie cronica, astm sau emfizem. Altele, numite insuficiente respiratorii cronice restrictive, sunt consecutive unei diminuari a volumelor respiratorii legata fie de o atingere neuromusculara, fie de o atingere osoasa, fie de leziuni pulmonare.
O insuficienta respiratorie cronica se traduce printr-o respiratie dificila cu distensie toracica, tiraj si cianoza. Ea poate in plus sa antreneze o insuficienta ventriculara dreapta: tahicardie, crestere in volum a ficatului, jugulare turgescente, edeme ale membrelor inferioare.
Insuficientele respiratorii cronice evolueaza lent, agravate prin pusee de insuficienta respiratorie acuta. in cazurile cele mai grave, se ajunge la practicarea unei traheotomii definitive.
Diagnosticarea se bazeaza pe examenul gazelor din sange, care arata o hipoxie cu hipercapnie. Un cliseu radiografie toracic precizeaza atingerea pulmonara.
Tratamentul asociaza oxigenoterapia, practicata la domiciliu timp de mai multe ore pe zi cu ajutorul unui extractor de oxigen, cu administrarea de bronhodilatatoare (teofilina), de antibiotice (pentru tratarea suprainfectiei bronsice), uneori de corticosteroizi, de aerosoli si aplicarea kineziterapiei respiratorii.
Incetarea fumatului este un imperativ, precum si profilaxia antiinfectioasa. Prevenirea este esentialmente cea a bronhopatiilor cronice, deci incetarea fumatului si tratarea cu antibiotice a oricarei suprainfectii.