Indicatii terapeutice:
In retentii hidrosaline cu hiperaldosteronism secundar:
-edeme din insuficienta cardiaca congestiva;
-edeme si ascita din ciroza hepatica;
-sindrom nefrotic (asociata cu un glucocorticoid de tip prednison);
-edeme idiopatice;
-ascite neoplazice;
-hipertensiune esentiala (singur sau asociat cu alte diuretice);
-miastenia gravis (ca adjuvant al anticolinesterazicelor);
In diagnosticul hiperaldosteronismului primar.

Dozare si mod de administrare:
In retentiile hidrosaline cu hiperaldosteronism secundar, doza zilnica uzuala este de 100 mg in 4 prize, dar se pot administra si doze mai mari (chiar 400 mg/zi), indiferent daca este utilizata singura sau in asociere cu un alt diuretic.
La copii se recomanda doza de 3 mg/kg corp si zi, in doze fractionate, la 6 ore.
Dupa obtinerea efectului maxim (aprox. in a 5-a zi) tratamentul se continua, cu aceleasi doze sau cu doze mai mici, daca acestea permit un control satisfacator al edemelor.
Daca dupa 5 zile de tratament, in edemele rezistente nu se obtine un efect diuretic adecvat, se recomanda asocierea diureticelor tiazidice sau mercuriale fara a se modifica posologia spironolactonei.
In hipertensiunea esentiala se incepe tratamentul cu doza zilnica de 50-100 mg. Continuand timp de aproximativ 2 saptamani pana se obtine efectul hipotensor dorit, dupa care doza de intretinere se stabileste in functie de reactia pacientului. Spironolactona poate fi asociata la hipertensivi cu un diuretic tiazidic.

Contraindicatii:
Nu se administreaza in:
-insuficienta renala acuta;
-insuficienta hepatica grava;
-alterarea rapida si progresiva a functiei renale;
-anurie;
-hiperkaliemie;

Atentionari si precautii speciale:
Se administreaza cu prudenta in insuficienta renala cronica, acidoza, ciroza, diabet.
Nu se asociaza cu saruri de potasiu sau cu alte diuretice care economisesc potasiul.

Interactiuni medicamentoase:
Efectul diuretic al spironolactonei este micsorat de cocaina, acidul acetilsalicilic si diferite antiinflamatorii nesteroidiene. Spironolactona creste efectele antihipertensivelor, a altor diuretice, anestezicelor generale, inhibitori ai enzimei de conversie (Captopril):
Scade efectele anticoagulantelor orale, digitalicelor.

Sarcina si alaptare:
Nu se administreaza in alaptare.

Reactii adverse:
Rar pot aparea:
-hiperkaliemie;
-hiponatriemie;
-somnolenta;
-eruptii cutanate maculo-papuloase sau eritematoase;
-stupoare;
-ataxie;
-coma hepatica tranzitorie;
-ginecomastie sau efecte androgenice moderate;
-amenoree;
-greata;
-dureri abdominale;
-diaree;

Supradozare:
Simptome:
-somnolenta;
-greata;
-voma;
-diaree;
-rar hiponatriemie si hiperkaliemie;
Tratamentul consta in spalaturi gastrice si corectarea tulburarilor hidroelectrolitice.

Proprietati farmacodinamice:
Spironolactona este un steroid sintetic, analog structural aldosteronului, dotat cu actiune diuretica. Mecanismul acestei actiuni este diferit de cel al altor diuretice (tiazidice) in sensul ca aceasta antagonizeaza competitiv (datorita analogiei structurale) efectele aldosteronului la nivelul tubului contort distal, si anume, diminueaza excretia potasiului si amoniului, impiedica reabsorbtia sodiului si a clorului.
Spironolactona scade aciditatea titrabila a urinei.
Efectul este cu atat mai evident cu cat hipersecretia de aldosteron, responsabila de perturbarea balantei hidroelectrolitice este mai marcata.
In cazurile indicate, efectul preparatului se instaleaza lent, dupa o perioada de latenta de 2-4 zile, atinge valorile sale maxime dupa 5-7 zile si persista inca 2-3 zile dupa administrarea ultimei doze.
Pe langa actiunea de corectare a retentiei hidroelectrolitice, spironolactona, singura sau asociata cu diuretice tiazidice sau mercuriale, determina, in unele cazuri de hipertensiune arteriala un efect hipotensor.
Spironolactona nu mareste uricemia si nu interfereaza cu metabolismul glucidelor.

Proprietati farmacocinetice:
Spironoiactona, administrata oral, se absoarbe relativ bine din intestin, dar biodisponibilitatea sistemica este de numai 25% (datorita inactivarii in primul pasaj hepatic). Este metabolizata in majoritate in ficat si se elimina lent prin rinichi.