Indicatii:
Cancere cu celule scuamoase (ale capului, gatului, esofagului, tractului genito-urinar, pielii), boala Hodgkin si alte limfoame maligne (inclusiv mycosis fungoid), teratom testicular, revarsari maligne ale cavitatilor seroase.
Contraindicatii:
Sarcina si perioada de alaptare (incompatibilitate), infectii pulmonare acute, insuficienta pulmonara marcata; prudenta si doze mici la bolnavii cu insuficienta renala. Bleomicina in solutie este incompatibila cu aminoacizi, riboflavina, acid ascorbic, dexametazona, aminofilina, furosemid.
Reactii adverse:
Ca reactii adverse imediate s-au semnalat febra (in ziua injectiei), oboseala, anorexie, greata, rareori hipotensiune, tromboflebita locala, ca reactii tardive sunt frecvente stomatita, leziunile cutanate, alopecia trecatoare, mai rar se dezvolta o pneumonie interstitiala, care poate evolua catre fibroza pulmonara grava (dispneea sau aparitia de infiltrate pulmonare care obliga la oprirea medicatiei si tratament cortizonic); au fost semnalate cazuri rare de hipotensiune, hiperpirexie, chiar moarte, dupa injectarea intracavitara.
Actiune:
Antibiotic citostatic, actioneaza prin fragmentarea ADN.
Administrare:
In cancere cu celule scuamoase si teratom testicular, ca medicatie unica, se injecteaza intramuscular sau intravenos (in bolus sau perfuzie), cate 15 mg de 3 ori pe saptamana sau 30 mg o data/saptamana, pana la doza totala de 500 mg pentru varste sub 60 de ani, 200-300 mg intre 60 si 70 de ani, 150-200 mg intre 70 si 80 de ani, 100 mg peste 80 de ani; se poate introduce si in perfuzie intravenoasa continua 15 mg/24 ore, timp de pana la 10 zile, sau 30 mg/24 ore, timp de pana la 5 zile (pentru un efect mai rapid); aparitia stomatitei semnaleaza doza terapeutica maxima. In limfoamele maligne, ca medicatie unica, se injecteaza intramuscular cate 15 mg o data sau de doua ori pe saptamana, pana la doza totala de 225 mg pentru varste sub 60 de ani, mai putin pentru varstele inaintate. In revarsatele maligne se introduc in seroase 60 mg o data. Alte modalitati de administrare sunt perfuzia lenta intraarteriala si injectiile locale. In cazul polichimioterapiei se ajusteaza dozele conform schemei de tratament. Pentru injectiile intramusculare, doza necesara se dizolva in pana la 5 ml solutie salina izotona (sau solutie de lidocaina 1% cand injectia este dureroasa); pentru calea intravenoasa se dizolva in 10 ml solutie salina izotona, eventual se dilueaza (pentru perfuzie), pentru introducerea intracavitara se foloseste solutia continand 60 mg/100 ml, iar pentru injectarea locala, 1-3 mg/ml.