Indicatii:
Prevenirea cardiotoxicitatii la pacientii care urmeaza tratament citostatic, care contine in schema terapeutica si doxorubicina.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate cunoscuta fata de Cardioxane.

Precautii:
Avand in vedere ca au fost raportate disfunctii hepatice, la doze de ICRF-187 depasind de 4-5 ori dozele administrate cu rol cardioprotector, se recomanda efectuarea de rutina a testelor functionale hepatice, la toti pacientii cu afectiuni hepatice preexistente. Tinand cont ca disfunctia renala poate sa determine scaderea eliminarii ICRF-187, pacientii cu functie renala diminuata trebuie monitorizati pentru semne de toxicitate hematologica. ICRF-187 se pare ca prezinta actiune mutagena. Potentialul carcinogen al ICRF-187, nu a fost investigat. Malignitati secundare nu au fost raportate dupa tratamentul cu ICRF-187. Totusi, ICRF-159, forma racemica a ICRF-187, s-a asociat cu dezvoltarea malignitatii secundare, dar numai dupa o perioada foarte indelungata de tratament. Ca si celelalte produse citostatice, Cardioxane trebuie administrat sub supravegherea celor cu experienta in tratamente citotoxice. Au fost raportate reactii cutanate dupa contactul direct cu Cardioxane. Manipularea si pregatirea solutiei de Cardioxane trebuie facuta cu grija, fiind recomandata purtarea de manusi de protectie. Daca pulberea sau solutia de Cardioxane vine in contact cu pielea sau cu mucoasele, zona respectiva trebuie spalata bine cu apa.
Sarcina si alaptare: Nu exista informatii concrete care sa dovedeasca afectarea fertilitatii umane, sau potentialul teratogen. Date experimentale sugereaza faptul ca, ICRF-187 poate dauna fatului si deci nu trebuie administrat la femeia gravida, sau la mame care alapteaza. Cardioxane nu trebuie administrat la persoanele fertile, fara a se lua masuri contraceptive.
Efecte asupra capacitatii de a conduce autovehicule: Este improbabil ca ICRF-187 Cardioxane sa afecteze capacitatea de conducere auto. Nu afecteaza, in nici un fel, sistemul nervos central.

Reactii adverse:
La dozele recomandate ca fiind cardioprotector, Cardioxane nu determina o crestere a incidentei sau severitatii manifestarilor clinice de toxicitate, care apar in mod obisnuit in timpul unui tratament citostatic standard, cum ar fi 5-fluorouracil, doxorubicina, ciclofosfamida, cu singura exceptie, minima accentuare a leucopeniei si trombocitopeniei. La doze foarte mari (4 500 mg/m2 - Doza Maxima Tolerata DMT) apar leucopenie si trombocitopenie usoara-moderata, dar, tranzitorie, greata, voma, alopecie si o crestere tranzitorie a valorilor testelor hepatice. Alte fenomene de toxicitate raportate la doze DMT au fost stare de rau, subfebrilitate, cresterea clearance-ului urinar al fierului si zincului, anemie, tulburari de coagulare a sangelui, cresterea tranzitorie a nivelului trigliceridelor si amilazei serice si o scadere tranzitorie a nivelului calciului seric.

Compozitie:
Cardioxane contine 500 mg de ICRF-187 liofilizat, sub forma de sare hidroclorica. Denumirea chimica a ICRF-187 este dexrazoxane. Cardioxane nu contine excipienti prezervanti.

Actiune:
Mecanism de actiune: Sunt, deja, suficiente dovezi care confirma legatura dintre cardiotoxicitatea dependenta de doza, care apare la administrarea de Doxorubicina si radicalii oxizi liberi, a caror aparitie este strans legata de formarea complexului doxorubicina-fier. ICRF-187, un analog al EDTA (acid etilen-diaminotetraacetic), este hidrolizat la nivelul celulei cardiace la produsul ICRF-198, cu inel deschis. Atat ICRF-187 cat si ICRF-198 sunt capabili sa cheleze ionii metalici. Se considera ca patrunderea si, ulterior, hidroliza ICRF-187, in miocard, protejeaza fata de cardiotoxicitatea indusa de doxorubicina, prin scoaterea ionilor metalici din complexele toxice pe care le formeaza cu doxorubicina si prin prevenirea formarii complexelor doxorubicina-Fe3+, generatoare de radicali oxizi. Datorita faptului ca actiunea antitumorala si cardiotoxicitatea doxorubicinei se explica prin mecanisme diferite, ICRF-187 nu afecteaza eficacitatea antitumorala a doxorubicinei, dar nici nu protejeaza impotriva toxicitatii noncardiace produsa de aceasta.

Administrare:
Cardioxanul se administreaza in perfuzie lenta, timp de cel putin 15 minute, cu circa 30 de minute inainte de administrarea doxorubicinei. Doza de Cardioxane este de 20 de ori mai mare decat cea de doxorubicina. in general se administreaza 1 000 mg/m2 Cardioxan, pentru ca doza obisnuita de doxorubicina este de 50 mg/m2. Doza maxima de Cardioxane nu trebuie sa depaseasca 1 000 mg/m2. Tratamentul cu Cardioxane trebuie inceput odata cu prima doza de doxorubicina si trebuie repetat de fiecare data cand se administreaza doxorubicina. Nu exista deosebiri, in ceea ce privesc dozele, pentru pacientii varstnici. Siguranta si eficienta Cardioxanului, la copii, nu a fost, inca, bine stabilita. Continutul fiecarui flacon trebuie dizolvat cu 25 ml de apa distilata si se va agita bine timp de cateva minute. Rezulta o solutie cu un pH de aproximativ 1,6. Pentru a evita riscul aparitiei tromboflebitei la locul de injectare, Cardioxane nu trebuie administrat fara o diluare prealabila corespunzatoare. Continutul flacoanelor care se vor administra trebuie amestecat si diluat aseptic, cu 250 ml de solutie Ringer Lactat, sau solutie 0,16 M Sodiu Lactat USP. Cardioxane nu contine prezervanti antimicrobieni, deci trebuie administrat in maximum 6 ore de la dizolvare.
Nota: Produsele care se administreaza parenteral trebuie inspectate vizual, pentru a constata eventuale particule sau modificari de culoare ale solutiei.