Indicatii:
Soc cardiogen, traumatic, hipovolemic, toxic si septic, in special la pacientii care prezinta oligurie si rezistenta periferica normala sau scazuta; hipotensiune arteriala marcata dupa anestezie peridurala sau rahianestezie; sindrom de debit cardiac scazut, in special dupa interventii chirurgicale pe cord.

Contraindicatii si precautii:
Feocromocitom, aritmii ventriculare, vasoconstrictie periferica cu post-sarcina crescuta, tireotoxicoza; prudenta la bolnavii cu ateroscleroza, la cei cu boli vasculare si la diabetici (risc crescut de tulburari ischemice).
Interactiuni medicamentoase.
Inhibitorii de monoaminoxidaza potenteaza efectele dopaminei (se folosesc doze de 10 ori mai mici); asocierea cu ciclopropan, halotan si alte anestezice halogenate favorizeaza aritmiile; guanetidina mareste efectul vasoconstrictor alfa-adrenergic al dopaminei, iar aceasta antagonizeaza efectul antihipertensiv al guanetidinei; solutia de dopamina este incompatibila cu solutiile alcaline. Simpatomimeticele figureaza pe lista substantelor dopante (este interzisa la sportivi).

Reactii adverse:
Greata, voma, palpitatii, tahicardie, aritmii ventriculare, vasoconstrictie periferica si hipertensiune arteriala, dureri angioase (la doze mari); in caz de supradozare se opreste perfuzia (dopamina este inactiva in decurs de 1-2 minute). Extravazarea poate provoca necroza locala.

Compozitie:
Fiole a 10 ml, continand solutie 0,5% clorhidrat de dopamina.

Actiune:
Dopamina este un agent simpatomimetic cu efecte directe si indirecte. Dopamina difera fata de adrenalina si noradrenalina prin efectul de dilatare a vaselor renale si mezenterice, determinand cresterea diurezei, aparent printr-un mecanism dopaminergic. Acest efect este predominant. La doze mici in perfuzie (in jur de 2 mg/kg corp si minut) la doze de 10 mg/kg corp si minut stimuleaza si receptorii beta-1 adrenergici de la nivelul miocardului. Efectul inotrop asupra cordului se asociaza cu un efect de accelerare a frecventei cardiace, precum si o incidenta a aritmiilor, ambele mai reduse decat cele ale izoprenalinei. Aceasta dubla actiune a dopaminei prezinta avantajul ca poate corecta dezechilibrul hemodinamic, exercitand totodata un efect inotrop asupra cordului, fara tahicardie consecutiva si in acelasi timp determinand ameliorarea perfuziei renale. Totusi, la doze mari, dopamina are si efecte alfa-stimulante, in special vasoconstrictie; atunci cand se administreaza doze mari, vasoconstrictia poate predomina in raport cu vasodilatatia renala.

Mod de administrare:
Continutul unei fiole (50 mg) se dilueaza in 250 ml solutie salina sau glucoza (solutii izotone) - (1 ml sau 20 picaturi contin 200 mg dopamina); se introduce strict intravenos, in perfuzie cu debit constant. Doza se stabileste in functie de starea hemodinamica si greutatea corporala: se incepe cu 285 mg/kg corp si minut (14-36 picaturi/minut la adultul de 70 kg), crescand progresiv - doza eficace uzuala, in jurul a 6,5 mg/kg corp si minut (45-46 picaturi/minut la 70 kg greutate corporala) poate fi crescuta, la nevoie, pana la 15 mg/kg corp si minut (105 pica-turi/minut la 70 kg greutate corporala); la sfarsitul tratamentului doza se reduce progresiv (se injumatateste la fiecare ora). Administrarea dopaminei se face obligatoriu sub supraveghere clinica si hemo-dinamica, corectand in prealabil hipovolemia, hipoxemia, acidoza si dezechilibrele electrolitice eventuale.