Indicatii: Dobutamina clorhidrat este indicata când este nevoie de stimulare inotropa în tratamentul pacientilor cu stari de hipoperfuzie, al caror debit cardiac este insuficient fata de nevoile circulatorii .

Dobutamina clorhidrat este indicata, de asemenea, ca suport inotrop necesar pacientilor cu presiuni ventriculare de umplere anormal de crescute care induc riscul congestiei si edemului pulmonar.

Conditiile care pot precipita asemenea situatii includ urmatoarele stari de hipoperfuzie: De origine cardiaca. A. Insuficienta cardiaca acuta. Infarct miocardic acut. ªoc cardiogen. Dupa interventii chirurgicale pe cord. Deprimarea contractilitatii cardiace indusa de medicamente ca în cazul administrarii în exces a blocantilor ß-adrenergici. B. Insuficienta cardiaca cronica. Decompensarea acuta a insuficientei cardiace cronice congestive. Suport inotrop temporar în insuficienta cardiaca cronica congestiva grava, ca adjuvant al terapiei conventionale cu agenti inotropi orali, vasodilatatoare sistemice si diuretice. De origine non-cardiaca. A. Stari de hipoperfuzie acuta secundara traumatismelor, interventiilor chirurgicale, septicemiilor sau hipovolemiei, când tensiunea arteriala medie este peste 70 mmHg si presiunea pulmonara capilara este de 18 mmHg sau mai mare , cu raspuns inadecvat la volumul de umplere si presiune ventriculara de umplere crescuta. B. Debit cardiac scazut ca urmare a ventilatiei mecanice cu presiune expiratorie pozitiva (PEEP). Dobutamina clorhidrat poate fi folosita ca un substitut pentru exercitiul fizic în testarea în scop diagnostic a bolii coronariene . Când dobutamina clorhidrat este folosita în acest scop , ca si în cazul testului la efort, pacientii trebuie informati asupra riscurilor potentiale ale acestui test. În plus, pacientii trebuie monitorizati atent ca si în cazul testarilor la stres fizic standard, inclusiv monitorizare electrocardiografica continua.

Contraindicatii:
Sensibilitatea cunoscuta la dobutamina clorhidrat.

Precautii:
Doza de dobutamina trebuie redusa sau chiar se poate opri temporar tratamentul daca apar cresteri nedorite ale frecventei cardiace sau presiunii sistolice sau daca apar fenomene aritmice. Dobutamina poate sa precipite sau sa exacerbeze activitatea ventriculara ectopica; rareori poate cauza tahicardie ventriculara sau fibrilatie. Pentru ca dobutamina faciliteaza conducerea atrioventriculara, pacientii cu flutter atrial sau fibrilatie atriala pot sa dezvolte raspunsuri ventriculare rapide. O atentie deosebita trebuie acordata cazurilor când Dobutrex trebuie administrat pacientilor cu infarct miocardic acut, pentru ca orice crestere excesiva a frecventei cardiace sau a tensiunii arteriale poate intensifica ischemia. Dobutamina si alti agenti inotropi nu îmbunatatesc hemodinamica la majoritatea pacientilor cu obstructii mecanice care împiedica fie umplerea, fie golirea ventriculara, sau pe amândoua. Raspunsul inotrop poate fi inadecvat în cazul pacientilor cu o marcata reducere a compliantei ventriculare. Asemenea conditii sunt prezente în tamponada cardiaca, stenoza aortica valvulara si stenoza idiopatica hipertrofica subaortica. În timpul administrarii de dobutamina, ca si în cazul oricarei alte catecolamine parenterale, trebuie monitorizate atent frecventa cardiaca, ritmul cardiac , debitul cardiac , tensiunea arteriala si ritmul de perfuzie. Scaderi precipitate ale tensiunii arteriale, asociate cu administrarea de dobutamina, au fost descrise ocazional. Scaderea dozei sau întreruperea perfuziei duce de obicei la revenirea rapida a tensiunii arteriale la valorile normale, dar exista cazuri rare când reversibilitatea acestui proces nu este imediata solicitând interventia activa. Dobutamina trebuie utilizata cu multa atentie în socul cardiogen cu hipotensiune severa (valori medii ale tensiunii arteriale sub 70 mmHg ). Daca valorile tensiunii arteriale ramân scazute sau descresc progresiv în timpul administrarii de dobutamina, în ciuda presiunii de umplere ventriculara adecvate si a debitului cardiac , trebuie luata în considerare administrarea concomitenta a unui agent vasoconstrictor periferic , cum ar fi dopamina sau noradrenalina. Utilizarea pediatrica: Dobutamina a fost administrata copiilor cu stari de hipoperfuzie prin debit scazut. Unele efecte hemodinamice ale dobutaminei pot sa difere la copii în comparatie cu adultii. Cresteri ale frecventei cardiace si ale presiunii sanguine sunt mai frecvente si mai intense, deci daca dobutamina se administreaza copiilor , acestia trebuie monitorizati cu mare atentie. Sarcina si alaptare : Nu a fost stabilita siguranta utilizarii acestui produs în timpul sarcinii. Evaluarea rezultatelor obtinute în cazul studiilor pe animale nu a demonstrat ca administrarea acestui medicament ar avea un efect nociv asupra embrionului sau fatului, cursului gestatiei si a dezvoltarii peri - si postnatale. Dobutamina nu trebuie administrata în timpul sarcinii decât daca potentialele efecte benefice pentru mama depasesc riscul la care este supus fatul.

Reactii adverse:
Reactii cardiovasculare: vezi "Precautii speciale în utilizare". Reactii locale la nivelul injectiei i.v.: Rapoarte ocazionale de flebita. Au fost descrise cazuri de inflamatii locale dupa administrarea inadecvata a perfuziei. Alte efecte: Greata , dureri de cap, 1 luna sau durere persistand sau
reaparand dupa 3 luni, sau durere
asociata cu leziune tisulara
progresiva. Durerea somatogena
(organica) este durerea explicata
prin-tr-o cauza organica. Durerea
psihogena apare fara o patologie
organica asociata. Durerea somatica
poate fi nociceptiva (declansata
prin activarea fibrelor nervoase
senzitive. Cand sunt afectati
nervii somatici, durerea este
resimtita tipic, ca durere continua
sau ca presiune) sau neuropatica
(se produce prin disfunctionalitati
în sistemul nervos;
se crede
ca este declansata de procese
somatosenzitive aberante în
sistemul nervos periferic, în
sistemul nervos central sau în
ambele)")'>durere anginoasa, dureri toracice nespecifice, palpitatii , tahipnee si reactii sugestive pentru hipersensibilitate, inclusiv eruptii eritematoase, febra , eozinofilie si bronhospasm .

Compozitie:
Dobutamina clorhidrat injectabila. Este o catecolamina sintetica cu activitate agonista a1, b1 si b2. Formula moleculara a dobutaminei clorhidrat este C18H23NO3 HCl si are o greutate moleculara de 337,85.

Actiune:
Dobutamina este o catecolamina sintetica. Actiunea principala a acestui medicament este de a creste contractilitatea cardiaca prin stimularea b1-receptorilor cardiaci. Produce si un slab efect cronotrop, hipertensiv , aritmogen si vasodilatator. Este un agent care actioneaza direct si deci nu elibereaza noradrenalina. Dobutamina creste volumul bataie si debitul cardiac si scade presiunea ventriculara de umplere si rezistenta vasculara sistemica si pulmonara. Ritmul cardiac nu creste semnificativ dupa administrarea unor doze obisnuite, dar în cazul unor doze mari poate sa apara tahicardia (de obicei dupa administrarea unor doze mai mari de 10 mg/kg/min). Dobutamina nu actioneaza la nivelul receptorilor dopaminergici, asa ca nu provoaca vasodilatatie selectiva la nivelul vaselor renale sau splanhnice. Toleranta partiala la dobutamina apare în timpul perfuziilor continue prelungite si devine semnificativa statistic dupa 72 de ore. Debitul cardiac dupa o perfuzie constanta la 72 de ore este de peste 70% din acela obtinut dupa 2 ore la pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva.

Administrare:
Administrarea: Din cauza timpului mic de înjumatatire, dobutamina clorhidrat trebuie administrata intravenos în perfuzie continua. Dupa ce s-a ajuns la un ritm constant de perfuzare sau dupa schimbarea ritmului, se ajunge la o concentratie plasmatica constanta a dobutaminei în aproximativ 10 min. De aceea , dozele de încarcare sau injectarea în bolus nu sunt necesare si nu se recomanda. Dozajul recomandat: Ritmul de perfuzie necesar pentru cresterea debitului cardiac variaza între 2,5 si 10 g/kg/min la majoritatea pacientilor. În mod frecvent, dozele de pâna la 20 g/kg/min sunt necesare pentru o îmbunatatire hemodinamica corespunzatoare. În rare cazuri au fost raportate rate de perfuzare de pâna la 40 g/kg/min. Ritmul de administrare si durata terapiei ar trebui ajustate functie de raspunsul pacientului la tratament, determinat pe baza urmatorilor indicatori clinici: parametri hemodinamici cum ar fi frecventa si ritmul cardiac , presiunea arteriala si, daca este posibil, debitul cardiac si presiunile de umplere ventriculara (presiunea venoasa centrala, presiunea capilara pulmonara si presiunea atriala stânga) si semnele congestiei pulmonare si ale irigarii diferitelor organe (excretia urinara, temperatura cutanata si starea psihica). Au fost administrate unor pacienti concentratii de pâna la 5 000 mg/l (250 mg/ 50 ml ). Volumul final administrat trebuie determinat functie de cerintele volemice ale pacientilor. Terapia cu Dobutrex se va întrerupe, recomandabil, prin reducerea graduala a dozei de dobutamina clorhidrat, decât prin încetarea brusca a administrarii acesteia. Unitati de dozaj: Majoritatea rapoartelor despre dozele de dobutamina clorhidrat exprima doza în raport de greutatea corpului, de exemplu, g/kg/min. Aceasta practica este folositoare pentru a calcula dozele pentru sugari si copii , decât pentru adulti. La adulti, greutatea corpului are o influenta mica asupra efectului dobutaminei; deoarece dozajul de dobutamina clorhidrat trebuie calculat pentru fiecare pacient în parte, la adulti doza poate fi usor calculata în µg/min. Doza de dobutamina clorhidrat poate fi initiata la 100-200 µg/min si crescuta gradual pâna la 1 000-2 000 µg/min sau chiar mai mult, functie de raspunsul clinic si hemodinamic al fiecarui pacient în parte. Reconstituire: Dobutamina clorhidrat poate fi reconstituita cu apa distilata injectabila, apa sterila injectabila sau cu dextroza injectabila 5%. Ocazional, când se anticipeaza necesitatea unei perfuzii prelungite într-un volum mic, reconstituirea dobutaminei clorhidrat cu apa sterila injectabila reduce riscul contaminarii cu bacterii a solutiei reconstituite. Solutiile saline nu trebuie utilizate în reconstituirea dobutaminei clorhidrat, din cauza posibilitatii de interferenta a ionilor de clor printr-un efect ionic obisnuit. Pentru reconstituire, adaugati 10 ml de dizolvant în fiola nr. 7051 cu dobutamina clorhidrat 250 mg. Daca materialul nu este complet dizolvat mai adaugati 10 ml de dizolvant. Pentru reconstituirea fiolei nr. 7052 adaugati 10 ml de dizolvant. Dilutia succesiva: Dobutamina clorhidrat reconstituita ramâne stabila la o concentratie de 25 mg/ml . Oricum, în marea majoritate a cazurilor, dobutamina clorhidrat trebuie diluata si mai mult pâna la o concentratie de 5 mg/ml sau chiar mai putin înainte de administrare. Se dilueaza cu dextroza injectabila 5%, solutie de clorura de sodiu injectabila 0,9% sau lactat de sodiu injectabil. A nu se adauga dobutamina clorhidrat la solutia injectabila de bicarbonat de sodiu 5% sau oricarei alte solutii puternic alcaline. Din cauza potentialelor incompatibilitati fizice, este recomandabil ca dobutamina clorhidrat sa nu fie amestecata cu alte medicamente în aceeasi solutie. Dobutamina clorhidrat nu trebuie utilizata în conjunctie cu alti agenti sau dizolvanti care contin atât bisulfit de sodiu, cât si etanol. Stabilitate: Solutia reconstituita poate fi pastrata la frigider pentru 96 de ore si la temperatura camerei o perioada de 24 de ore. Solutiile intravenoase trebuie utilizate în 24 de ore. Solutiile continând dobutamina clorhidrat pot prezenta o culoare roz care, daca este prezenta, se va accentua în timp. Aceasta schimbare de culoare este datorata unei usoare oxidari a medicamentului, dar nu influenteaza efectul acestuia de-a lungul perioadelor de timp discutate mai sus. Ritmurile de perfuzie functie de concentratia dobutaminei hidroclorid: Ritmurile perfuziei i.v. care trebuie sa asigure o anumita dozare sunt functie de concentratia dobutaminei clorhidrat în lichidul de perfuzie. Tabelul care urmeaza prezinta un ghid orientativ asupra ratelor de perfuzare (în ml /kg/min) recomandate pentru cele trei concentratii de dobutamina clorhidrat care se utilizeaza în mod frecvent (250, 500 si 1 000 mg/l) în vederea asigurarii dozajelor medicamentului (în g/kg/min) care sunt indicate în coloana din stânga a tabelului. Ritmul deadministrare amedicamentului Ritmul de administrare a perfuziei 250 mg/l1 500 mg/l2 1 000 mg/l3 (µg/kg/min) (ml /kg/min) (ml /kg/min) (ml /kg/min) 2,5 0,01 0,005 0,0025 5 0,02 0,01 0,005 7,5 0,03 0,015 0,0075 10 0,04 0,02 0,01 12,5 0,05 0,025 0,0125 15 0,06 0,03 0,015 1 250 mg/l de diluant; 2 500 mg/l sau 250 mg/500 ml de diluant; 3 1000 mg/l sau 250 mg/250 ml de diluant. Ritmul de administrare si durata terapiei trebuie ajustate functie de raspunsul pacientului, determinat pe baza alurii ventriculare, presiunii sanguine, fluxului urinar si, daca este posibil, debitului cardiac . Este mult mai indicat sa se scada gradual doza , decât sa se întrerupa brusc tratamentul cu dobutamina. Au fost administrate concentratii de pâna la 5 000 mg/ml .

Doza: 250mg
Ambalaj: Cutie x 1 flac. liof.; (3 ani)
Firma producatoare: ELI LILLY

---