Clobazanum

Indicatii

Stari anxioase acute si cronice exteriorizate de obicei prin: senzatie de teama, incordare, neliniste, nervozitate, iritabilitate, tulburari ale somnului, tulburari psiho–vegetative si psiho-somatice pe fond emotional, labilitate psihica. Terapie adjuvanta in tratamentul epilepsiei.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la clobazam, antecedente de dependenta, sarcina in I trimestru, alaptare. Se va administra cu mare prudenta la pacientii cu miastenia gravis, ataxie spinala sau cerebrala, intoxicatie acuta cu alcool, somnifere, antialgice, neuroleptice, antidepresive sau litiu, alterari hepatice severe.

Reactii adverse

Oboseala, somnolenta, senzatie de plutire, ataxie, intarzierea timpului de reactie, cefalee. Mai rar: uscaciunea mucoaselor, greata, inapetenta, tremor. Dupa doze mari in administrarea de lunga durata, pot aparea urmatoarele tulburari reversibile: lentoare in exprimare, tulburari de articulare, nesiguranta in mers si miscari, tulburari de vedere, crestere ponderala, scaderea libidoului. In aceleasi conditii, la intreruperea brusca a tratamentului pot aparea tulburari de somn, vise terifiante sau reinstalarea mai accentuata a simptomatologiei initiale. De asemenea, dupa administrari zilnice de lunga durata exista pericolul instalarii dependentei.

Actiune

Tranchilizant din grupa 1,5–benzodiazepinelor, se caracterizeaza printr–o accentuata actiune tranchilizanta, anxiolitica si agresivolitica. D.p.d.v. al coordonarii motorii se deosebeste de diazepam si clordiazepoxid de ex. prin minima sa influenta asupra coordonarii musculare. Actiunea sa anticonvulsivanta o depaseste pe aceea a Clordiazepoxidului. Actiune analgetica si de prelungire a perioadei de narcoza (inclusiv alcoolica). Influenta minima asupra sistemului circulator (scadere nesemnificativa a frecventei pulsului, respiratiei si a tensiunii arteriale). Practic insolubil in apa, se absoarbe rapid in proportie de 87% dupa administrarea orala. Legare proteica 85–91%, timp de injumatatire 18 ore. Trece bariera placentara si patrunde si in laptele matern. Se elimina preponderent prin clearance hepatic. Ingerarea concomitenta de alcool ii creste biodisponibilitatea cu 50%.

Mod de administrare

In general in stari anxioase: 20–30 mg/zi. Pentru varstnici si tineri se recomanda numai 10–15 mg/zi, iar pentru copii intre 3 si 15 ani: 10 mg/zi. Dupa ameliorarea simptomatologiei doza se poate reduce, dar tratamentul nu se va intrerupe brutal. In epilepsie: se va administra o doza progresiva incepand cu 5–15 mg/zi, pana la max. 80 mg/zi. Ulterior se poate stabili o doza constanta (ex. 20 mg/zi) si eventual o terapie intermitenta. Daca doza zilnica se fractioneaza, doza cea mai mare se va administra seara.
Doza si durata administrarii se vor stabili in functie de reactivitatea individuala, de domeniul de indicatie si de gravitatea afectiunii. Ca principiu de baza se va urmari stabilirea unei doze pe cat de mica posibil. In afectiuni acute se va administra in doza unica mai mare. Intreruperea tratamentului se va face prin scaderea progresiva, lenta a dozei.