Indicatii:
Tahicardiile supraventriculare simptomatice, care necesita tratament, cum ar
fi: tahicardia jonctionala; tahicardia supraventriculara asociata cu WPW; fibrilatia
atriala paroxistica. Tahicardia ventriculara simptomatica severa, daca, dupa opinia
medicului curant, are risc letal.
Contraindicatii:
Absolute: bloc AV de gradul II sau III, tulburari de conducere intraventriculara
preexistente, sincopa Adam-Stokes, insuficienta cardiaca manifesta, largire marcata
a complexului QRS sau prelungire a intervalului QT, bradicardie (sub 50 de batai
pe minut), intoxicatie cu glicozide cardiace, colestaza postmedicamentoasa preexistenta,
miastenia gravis, sensibilitate cunoscuta (alergie) la prajmalina, in primele
3 luni postinfarct de miocard sau in cardiomiopatia restrictiva (debitul ventriculului
stang mai mic de 35%), cu exceptia pacientilor care au tulburari de ritm cu risc
vital. in cazul asocierii insuficientei cardiace cu tulburari de ritm cardiac,
tratamentul insuficientei cardiace este cel care se instituie primul (de ex. cu
glicozide), intrucat tulburarile de ritm pot fi consecinta insuficientei cardiace.
Relative: boala nodului sinusal, bloc AV de gradul I, bloc de ramura incomplet,
hipotensiune (TA sistolica sub 90 mm Hg).
Precautii:
Sarcina si alaptare: Prajmalina nu trebuie administrata in primul trimestru de
sarcina. Prajmalina poate fi folosita in sarcina avansata numai la indicatie stricta,
atunci cand beneficiul asupra mamei este mult mai important decat potentialul
risc asupra fatului. intrucat, in principiu, este posibila afectarea functiilor
cardiace si ale SNC ale fatului, prajmalina se foloseste in timpul sarcinii numai
la indicatie absoluta, daca pacienta poate fi monitorizata clinic si daca se reduce
dozajul. Nu exista date privind efectele ajmalinei asupra lactatiei.
Reactii adverse:
Cardiace: Este posibil ca actiunea inotrop negativa si vasoconstrictoare a prajmalinei
sa determine sau sa agraveze insuficienta cardiaca. Administrarea prajmalinei
poate produce sau poate agrava tulburarile de ritm (efect proaritmogen) si poate
produce stop cardiac. in prezenta fibrilatiei atriale sau a flutterului atrial,
administrarea prajmalinei poate duce la o crestere marcata a alurii ventriculare.
Administrarea de prajmalina poate determina bradicardie, bloc sinoatrial, variate
grade de bloc AV si asistola. Extracardiace: Tratamentul cu prajmalina determina
ocazional colestaza intrahepatica, cu reversie spontana la intreruperea tratamentului.
Administrarea trebuie oprita imediat daca, in decurs de 2-4 saptamani de la inceperea
tratamentului, apar unul sau mai multe din urmatoarele simptome: febra, prurit,
icter conjunctival, urine inchise la culoare, scaune decolorate, febra putand
aparea cu cateva zile inaintea celorlalte simptome. Terapia medicamentoasa pentru
colestaza intrahepatica nu este posibila. Terapia cu prajmalina poate determina
tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi, diaree, pierderea apetitului,
constipatie). Rareori, se intalnesc bufeuri si cefalee. Rareori, s-a raportat
o crestere asimptomatica a transaminazelor pana la de trei ori valoarea normala
in primele saptamani de tratament. Rareori, s-a intalnit insuficienta hepatocelulara.
S-au intalnit, de asemenea, semne de tulburari imunologice la nivelul organelor,
cum ar fi: eruptii cutanate, dureri articulare, glomerulonefrita, hemoliza, insuficienta
renala, deprimarea maduvei osoase, cresterea nivelurilor plasmatice de IgE, IgG,
IgM, anticorpi antimitocondriali si antinucleari. in situatii foarte rare, au
fost intalnite tulburari de vedere sub forma diplopiei sau a scaderii acuitatii
vizuale. Acestea s-ar datora efectului asupra musculaturii oculare. Efectele adverse
sunt dependente de dozaj si sunt rezolvate imediat si complet prin reducerea dozajului.
in timpul tratamentului cu prajmalina, au fost raportate cazuri izolate de modificari
serologice (leucopenie, trombocitopenie), puse pe seama unui mecanism alergic.
Prajmalina produce o crestere marcata a undei de excitatie a pacemakerului. Chiar
daca prajmalina a fost administrata la copii, nu exista date suficiente pentru
a afirma ca administrarea ei la copii nu presupune riscuri. Prajmalina poate influenta
capacitatea de a conduce masina si de a manevra utilaje, in special la inceperea
tratamentului, la schimbarea tratamentului sau la asocierea cu consum de alcool.
Compozitie:
Comprimate a 20 mg de prajmalium bitartrat
Actiune:
Prajmalina inhiba canalele rapide de Na si, ca urmare, reduce rata de depolarizare
in faza 0 a potentialului de actiune. Corespunzator, ratele de conducere atriala
si ventriculara sunt scazute. Potentialul de actiune si perioada refractara la
nivelul atriului si ventriculului sunt prelungite. Prajmalina prelungeste depolarizarea
la nivelul celulelor Purkinje (faza 4 a potentialului de actiune) si, prin aceasta,
impiedica aparitia excitatiei spontane. Prajmalina apartine grupei I-a de antiaritmice
(Vaughan-Williams). La doze terapeutice, pe EKG se constata prelungirea intervalului
PQ, largirea complexului QRS si prelungirea intervalului QT, reflectand inhibarea
conducerii excitatiei. Acest efect inhibitor este exprimat mai ales la nivelul
sistemului His-Purkinje. Prajmalina are un efect inotrop negativ asupra miocardului.
Administrare:
Dozajul si alegerea caii de administrare depind esential de acurateta diagnosticului.
Folosirea antiaritmicelor in tulburarile de ritm ventricular necesita monitorizare
cardiaca stricta si trebuie inceputa numai dupa ce se asigura echipament de resuscitare
("cardiac life support") si de monitorizare. in timpul tratamentului, pacientul
trebuie examinat la intervale regulate (de ex., cu EKG standard efectuat lunar
sau la trei luni prin EKG prelungit si, daca este posibil, prin EKG de efort).
Daca apare vreo complicatie, ca, de exemplu, largirea complexului QRS sau prelungirea
intervalului QT cu mai mult de 25%, prelungirea intervalului PQ cu mai mult de
50%, prelungirea intervalului QT peste 500 ms, cresterea numerica sau cresterea
gradului de severitate al tulburarilor de ritm, tratamentul trebuie revizuit.
Tratamentul de scurta durata (2-3 zile): Cate un comprimat de Neo-Gilurytmal (20
mg de prajmalina), de 3-4 ori pe zi, luate la intervale regulate, in decurs de
24 de ore (doza zilnica de 60-80 mg de prajmalina). Tratamentul de lunga durata:
Dupa aparitia efectului, doza initiala este redusa la 1/2 de comprimat de Neo-Gilurytmal
(10 mg prajmalina bitartrat), de 2-4 ori pe zi (o doza zilnica de 20-40 mg de
prajmalina bitartrat). Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 100 mg la pacientii
tratati ambulator si 120 mg la cei tratati in spital. La pacientii cu insuficienta
hepatica sau cu debit circulator scazut la nivel hepatic (insuficienta cardiaca,
infarct miocardic acut, hipotensiune) dozajul trebuie redus. Pacientii cu insuficienta
renala trebuie tratati cu mare atentie, iar doza trebuie redusa la jumatate sau
la o treime. Nu exista date exacte asupra dozajului la copii. Comprimatele de
Neo-Gilurytmal trebuie luate cu multa apa, dupa masa, fara a fi mestecate.