Indicatii:
Roferon-A este indicat pentru tratamentul: Neoplasmelor sistemului limfatic si
hematopoietic: leucemie cu celule paroase, hiperplazie multipla a tesutului mieloid,
limfom cutanat cu celule T, leucemie mieloida aflata in stadiul cronic, trombocitoza
esentiala asociata cu boala mieloproliferativa, limfom non-Hodgkin in faza incipienta.
Neoplasme solide: Pacienti cu sarcomul Kaposi, asociat SIDA, cu infectii oportuniste
in antecedente, carcinomul cu celule renale recurent sau metastatic, melanomul
malign metastatic. Maladii virale: Pacienti adulti cu hepatita cronica activa
de tip B care au markeri de replicare virala, adica cei care sunt ADN-HBV polimeraza
AND sau Ag HBe pozitivi; pacienti adulti cu hepatita cronica C (hepatita non-A,
non-B) care sunt anticorpi HCV pozitivi si au nivele crescute ale alanin aminotransferazei
(ALAT) serice fara decompensare hepatica (clasa Child A); condylomata acuminata.
Contraindicatii:
Roferon-A este contraindicat pacientilor cu: hipersensibilitate in antecedente
la interferon a-2a recombinant sau la oricare dintre componentele preparatului;
afectare severa cardiaca preexistenta sau cu boli cardiace in antecedente. Nu
au fost observate efecte cardiotoxice directe, dar exista probabilitatea ca simptome
acute, autolimi tate (de exemplu febra, frisoane), asociate in mod frecvent administrarii
de Roferon-A, sa exacerbeze afectiuni cardiace preexistente; disfunctie severa
renala, hepatica sau medulara; atacuri cerebrale si/sau afectarea functionalitatii
sistemului nervos central; hepatita cronica cu ciroza severa, decompensata, a
ficatului; hepatita cronica care este sau a fost tratata de curand cu agenti imunosupresori,
excluzand tratamentul prealabil de scurta durata cu corticoizi; pacienti cu leucemie
mieloida cronica, avand rude cu complex major de histocompatibi litate identic,
de la care un transplant alogenic de maduva osoasa este planificat sau posibil
in viitorul apropiat.
Precautii:
Roferon-A trebuie administrat sub supravegherea unui medic specialist, cu experienta
in controlul indicatiei respective. Controlul adecvat al terapiei si complicatiilor
acesteia se poate face doar atunci cand sunt disponibile unitati speciale de diagnostic
si tratament. Pacientii trebuie informati nu numai despre beneficiile terapiei
cu Roferon-A, ci si despre faptul ca vor suferi probabil reactii adverse. in cazul
existentei de disfunctii usoare sau medii renale, hepatice sau medulare, este
necesara o monitorizare atenta a acestor functii. Este recomandata monitorizarea
periodica neuro-psihiatrica a tuturor pacientilor. S-a observat in cazuri rare
un comportament suicidar la pacientii care beneficiau de tratament cu Roferon-A;
in astfel de cazuri se recomanda intreruperea tratamentului. O atentie deosebita
trebuie acordata administrarii Roferon-A pacientilor cu depresie medulara severa,
acesta avand un efect supresiv asupra maduvei osoase, cauzand scaderea numarului
leucocitelor, in particular al granulocitelor, a trombocitelor, si, mai putin
frecvent, a concentratiei hemoglobinei. Acestea pot duce la cresterea riscului
aparitiei infectiilor sau hemoragiilor. Este importanta monitorizarea acestor
situatii la pacienti, cat si efectuarea de examene hematologice complete periodice
in cursul terapiei cu Roferon-A, atat la inceputul terapiei, cat si la intervale
adecvate in cursul terapiei. La pacientii carora li s-a efectuat un transplant
(de exemplu un transplant renal sau de maduva osoasa), imunosupresia terapeutica
poate fi slabita datorita efectului imunostimulator al interferonului. Folosirea
interferonului a a fost rareori asociata cu exacerbarea sau producerea de psoriazis.
in cazuri rare, dupa tratamentul cu Roferon-A, s-au raportat disfunctii hepatice
grave si insuficienta renala. Hiperglicemia a fost observata in cazuri rare la
pacientii tratati cu Roferon-A. Pacientii care prezinta astfel de simptome vor
trebui sa faca teste ale nivelului glicemiei, periodic. Pacientii cu diabet zaharat
pot necesita o adaptare a regimului antidiabetic. in cursul tratamentului cu interferon,
s-a raportat formarea de categorii diferite de autoanticorpi. Manifestarile clinice
ale bolii autoimune in cursul tratamentului cu interferon se constata mai frecvent
la subiectii predispusi la aparitia tulburarilor autoimune. Fenomene autoimune,
ca de exemplu vasculita, artrita, anemia hemolitica, disfunctiile tiroidiene si
sindromul de lupus eritematos au fost observate in cazuri rare la pacientii care
beneficiau de tratament cu Roferon-A. Utilizarea de Roferon-A la copii nu este
recomandata, deoarece inocuitatea si eficienta la copii nu au fost inca bine stabilite.
in functie de doza si de schema de tratament, cat si de reactia individuala la
produs, Roferon-A poate influenta viteza de reactie, care ar putea influenta anumite
operatii, ca de exemplu conducerea unui autovehicul, actionarea unor masini etc.
Sarcina si alaptare: Femeile si barbatii tratati cu Roferon-A trebuie sa practice
metode eficiente de contraceptie. in cursul sarcinii, Roferon-A trebuie administrat
doar daca beneficiul pentru femeie justifica potentialul risc pentru fat. Desi
studiile pe animale nu indica Roferon-A ca fiind teratogen, nu poate fi exclusa
o posibila afectare a fatului, la administrarea in cursul sarcinii. S-a constatat
un efect abortiv la administrarea de doze mult mai mari de Roferon-A decat cele
recomandate clinic, la maimute gestante rhesus, la jumatatea perioadei de gestatie.
Nu se stie daca acest medicament este excretat in laptele uman. Luand in considerare
importanta pentru mama a medicamentului, se va decide fie intreruperea alaptarii,
fie intreruperea administrarii medicamentului.
Reactii adverse:
Urmatoarea lista de reactii adverse se bazeaza pe informatii obtinute prin aplicarea
tratamentului unor bolnavi cancerosi cu o mare varietate de procese maligne, deseori
refractare la alte terapii si aflandu-se in stadii avansate ale bolii, a bolnavilor
cu hepatita cronica B si a celor cu hepatita cronica C. Majoritatea pacientilor
cancerosi au primit doze semnificativ mai mari decat cele recomandate in prezent,
aceasta explicand probabil frecventa ridicata si severitatea reactiilor adverse
la acest grup de pacienti, in comparatie cu pacientii cu hepatita B, la care reactiile
adverse sunt de obicei tranzitorii, pacientii revenind la starea initiala in 1-2
saptamani de la incetarea tratamentului; caderea accentuata a parului mai poate
continua cateva saptamani. Simptome generale: Majoritatea pacientilor au prezentat
simptome pseudogripale, ca astenie, febra, frisoane, scaderea apetitului, dureri
musculare, cefalee, artralgie si diaforesis. Aceste efecte secundare acute pot
fi de obicei reduse sau eliminate prin administrarea simultana de paracetamol
si tind sa se diminueze la continuarea terapiei sau la reducerea dozei; totusi,
continuarea terapiei poate duce la letargie, slabiciune, fatigabilitate. Tractul
gastrointestinal: Aproximativ doua treimi dintre bolnavii cancerosi au acuzat
anorexie, iar o jumatate, greata. Voma, tulburarile de gust, uscaciunea gurii,
scaderea in greutate, diareea si durerile abdominale, de intensitate mica sau
moderata, au fost mai rar semnalate. Constipatia, flatulenta, hipermotilitatea
sau pirozisul au fost de asemenea rar semnalate, iar reactivari ale ulcerului
peptic si hemoragii gastrointestinale nepericuloase pentru viata pacientului au
fost raportate in cazuri izolate. Alterarea functiei hepatice evidentiata in special
prin cresterea valorii ALAT, dar si a fosfatazei alcaline, LDH si bilirubinei
a fost observata si, in general, nu a necesitat modifica rea dozei. Au fost semnalate
si cazuri rare de hepatita. La bolnavii cu hepatita B, modificarile transaminazelor
semnalau de obicei o imbunatatire a starii clinice a pacientului. Sistemul nervos
central: Ameteala, vertij, tulburari de vedere, scaderi ale functiei cerebrale,
tulburari de memorie, depresie, somnolenta, confuzie mentala, tulburari comportamentale
ca de exemplu anxietate si nervozitate si tulburari de somn - acestea sunt reactii
adverse care nu se manifesta in mod obisnuit. Comportamentul suicidal, somnolenta
puternica, convulsiile, coma, manifestarile secundare cerebrovasculare, ca si
impotenta tranzitorie si retinopatia ischemica au fost complicatii rareori semnalate.
Sistemul nervos periferic: Ocazional au fost semnalate parestezii, scaderea sensibilitatii,
neuropatie, senzatie de mancarime si tremor. Aparatul cardiovascular si pulmonar:
La o cincime din pacientii cancerosi s-au constatat: hipotensiune tranzitorie,
pusee hipertensive pasagere, edeme, cianoza, aritmii, palpitatii si dureri toracice.
Tusea si dispneea de intensitate medie au fost rareori semnalate. Au fost raportate
si cazuri rare de edem pulmonar, insuficienta cardiaca globala, stop cardiorespirator
si infarct miocardic. Bolnavii cu hepatita B au suferit rareori de complicatii
cardiovasculare. Tegumentele, mucoasele si anexele: Reexacerbari ale herpesului
labial, rash, prurit, uscaciunea tegumentului si mucoaselor, rinoree si epistaxis
au fost rareori semnalate. Caderea usoara sau moderata a parului s-a constatat
la aproximativ o cincime din pacienti, fiind reversibila la oprirea tratamentului.
Tractul genitourinar: in rare situatii, s-a semnalat o scadere a functiei renale.
Au fost observate tulburari electrolitice, in general, in asociatie cu anorexie
sau deshidratare. Tulburarile au constat in special in proteinurie si o crestere
a numarului de celule in sedimentul urinar. in cazuri rare, s-a observat o crestere
a valorilor ureei sanguine, a creatininei plasmatice si a acidului uric. Sistemul
hematopoietic: La o treime, pana la jumatate din numarul pacientilor, a fost observata
leucopenie tranzitorie, care de regula nu a necesitat reducerea dozei. in cazul
pa cientilor fara aplazie medulara, trombocitopenia a fost mai putin frecventa,
iar scaderea hemoglobinei si a hematocritului a fost observata foarte rar. in
cazul pacientilor cu aplazie medulara insa, trombocitopenia si scaderea valorilor
hemoglobinei au fost mult mai frecvent semnalate. Revenirea la valorile initiale
ale parametrilor hematologici sever afectati, s-a realizat in general dupa sapte,
pana la zece zile de la oprirea tratamentului cu Roferon-A. Altele: La aproximativ
o jumatate din pacienti a fost semnalata hipocalcemie, lipsita insa de importanta.
Hiperglicemia a fost observata in rare cazuri la pacientii care fac tratament
cu Roferon-A. La unii pacienti au aparut reactii la locul injectarii. Neregularitati
tranzitorii ale ciclului menstrual, incluzand cicluri menstruale prelungite, au
fost constatate la maimutele rhesus la care s-au administrat doze mult mai mari
de Roferon-A decat cele recomandate. Semnificatia acestor constatari nu a putut
fi insa stabilita la om. Anticorpii antiinterferon: Anticorpii neutralizanti antiproteine
se pot forma la anumiti pacienti in cazul administrarii unor substante omoloage.
De aceea, la anumit procent din numarul pacientilor, exista probabilitatea de
a se depista anticorpi impotriva interferonilor naturali sau recombinanti. Anticorpii
antiinterferon leucocitar uman pot aparea spontan in anumite afectiuni (cancer,
lupus eritematos sistemic, herpes zoster), la pacienti care nu au primit niciodata
interferon exogen. Anticorpii neutralizanti ai Roferon-A au fost depistati la
aproximativ o cincime din pacienti in urma testelor clinice in care s-a utilizat
Roferon-A, pastrat la temperatura 25C. Nu exista dovezi in nici una dintre indicatiile
clinice ca prezenta acestor anticorpi ar afecta raspunsul pacientilor la Roferon-A.
La pacientii cu hepatita C care dezvolta anticorpi neutralizanti s-a constatat
o tendinta de a pierde mai repede raspunsul la tratament, in cursul acestuia,
si mai devreme decat la pacientii care nu dezvolta astfel de anticorpi. Nu s-au
constatat altfel de consecinte ale prezentei anticorpilor anti-Roferon-A. Nu exista
inca date referitoare la anticorpii neutralizanti in urma testelor clinice efectuate
utilizand Roferon-A liofilizat sau Roferon-A solutie pentru injectare, pastrat
la o temperatura de 4C. in cadrul unor cercetari efectuate pe soareci, relativa
imunogenicitate a Roferonului-A liofilizat creste in timp, atunci cand produsul
este pastrat la 25C; nu s-a observat o astfel de crestere atunci cand Roferon-A
liofilizat este pastrat la temperatura recomandata de 4C.
Compozitie:
Roferon-A se prezinta sub forma de pulbere sterila pentru reconstituire, in flacoane
continand o doza unica. Fiecare flacon contine 3; 4,5; 6; 9 sau 18 milioane UI
(milioane unitati internationale) de interferon a-2a liofilizat, 9 mg de clorura
de sodiu si 5 mg de albumina serica umana. Solutia este reconstituita inainte
de utilizare prin adaugarea a 1 ml de apa sterila pentru injectare.
Actiune:
Roferon-A poseda multe din proprietatile preparatelor de asa-numit interferon
a uman natural. Efectul antiviral al Roferon-A rezulta din inducerea unei rezistente
la nivel celular fata de infectiile virale si din modularea activitatii sistemului
imun care neutralizeaza virusurile sau elimina celulele infectate de virusuri.
Mecanismul esential, responsabil de activitatea antitumorala a Roferon-A, nu este
cunoscut inca. Totusi, s-au constatat o serie de modificari ale celulelor tumorale
tratate cu Roferon-A: celulele HT 29 prezinta o reducere importanta a sintezei
ADN, ARN si a proteinelor. Roferon-A a demonstrat ca are o actiune antiproliferativa
asupra diferitelor tumori umane in vitro si de inhibare a cresterii anumitor tumori
umane transplantate la soareci de laborator fara par. Au fost testate un numar
limitat de serii de celule tumorale transplantate la soareci de laborator fara
par pentru a se verifica reactia la Roferon-A. In vivo, activitatea antiproliferativa
a Roferon-A a fost studiata pe tumori inclusiv carcinom mucoid de san si adenocarcinom
de cecum, colon si prostata. Gradul activitatii antiproliferative este variabil.
Spre deosebire de alte proteine umane, multe din efectele interferonului a-2a,
sunt partial sau complet suprimate in conditiile testarii la alte specii de animale.
Totusi, o semnificativa activitate antivirus vaccinal a fost indusa la maimutele
rhesus, tratate in prealabil cu interferon a-2a.
Administrare:
Leucemia cu celule paroase: Tratament initial: 3 milioane UI pe zi, administrat
subcutanat sau intramuscular, timp de 16-24 saptamani. in cazul aparitiei intolerantei,
fie se va reduce doza zilnica la 1,5 mili oane UI, fie se va modifica schema de
tratament, respectiv se va administra de trei ori pe saptamana, sau se vor lua
simultan cele doua masuri. Tratament de intretinere: 3 milioane UI, de trei ori
pe saptamana, pe cale subcutanata sau intramusculara. in caz de intoleranta, se
va reduce doza la 1,5 milioane UI de trei ori pe saptamana. Durata tratamentului:
Tratamentul trebuie efectuat aproximativ sase luni, dupa care medicul va trebui
sa aprecieze daca pacientul a raspuns la terapie, si deci continuarea tratamentului
este justificata, sau daca acesta nu a raspuns la terapie, si atunci tratamentul
trebuie intrerupt. Unii pacienti au fost tratati pana la 20 de luni, fara intrerupere.
Durata optima de tratament cu Roferon-A, in cazul leucemiei cu celule paroase,
nu a fost inca determinata. Nota: Administrarea subcutanata este recomandata in
cazul pacientilor trombocitopenici (numar de trombocite mai mic de 50 x 109/l)
sau la pacienti cu risc de hemoragie. Doza minima eficace de Roferon-A, pentru
tratamentul leucemiei cu celule paroase, nu a fost inca stabilita. Hiperplazie
multipla a tesutului mieloid: Roferon-A se va administra in doze de 3 milioane
UI de trei ori pe saptamana, prin injectare intramusculara sau subcutanata. in
functie de tolerabilitatea individuala a fiecarui pacient, doza poate fi marita
saptamanal, pana la doza maxima tolerata (9-18 milioane UI), administrata de trei
ori pe saptamana. Aceasta schema de tratament poate fi aplicata in continuare
o perioada nelimitata, daca nu apare o evolutie rapida a maladiei sau o into leranta
severa. Limfom cutanat cu celule T: Tratamentul cu Roferon-A poate da rezultate
bune la pacientii cu limfom cutanat cu celule T care anterior nu au raspuns la
alte modalitati de tratament. Tratament initial: Roferon-A trebuie administrat
prin injectare subcutanata sau intramusculara, si, in cazul pacientilor de 18
ani sau peste aceasta varsta, doza trebuie crescuta gradual, pana la 18 milioane
UI pe zi, pentru o durata totala de tratament de 12 saptamani, conform schemei
urmatoare: zilele 1-3 3 milioane UI/zi zilele 4-6 9 milioane UI/zi zilele 7-84
18 milioane UI/zi Tratament de intretinere: Roferon-A trebuie administrat subcutanat
sau intramuscular, de trei ori pe saptamana, in doza maxima tolerata de pacient,
fara a se depasi insa 18 milioane UI. Durata tratamentului: Pacientii trebuie
tratati minimum opt, preferabil douasprezece saptamani, inainte ca medicul sa
decida continuarea terapiei la pacientii care au raspuns la aceasta, sau intreruperea
in cazul celor ce nu au raspuns la tratament. Durata minima a terapiei, in cazul
pacientilor ce au raspuns la aceasta este de douaspre zece luni, pentru a mari
sansele obtinerii unui raspuns complet si sustinut. Unii pacienti au fost tratati
timp de 40 de luni fara intrerupere. Nu a fost inca determinata exact durata tratamentului
cu Roferon-A in cazul limfomului cutanat cu celule T. Nota: Nu s-a observat un
raspuns tumoral obiectiv la aproximativ 40% dintre pacientii cu hiperplazie multipla
a tesutului mieloid. Se observa de obicei raspunsuri partiale intr-un interval
de 3 luni si raspunsuri complete, in interval de 6 luni, desi uneori poate dura
mai mult de 12 luni pentru a se ajunge la raspunsul optim. Leucemia mieloida cronica
(LMC): Tratament: Roferon-A este indicat in tratamentul pacientilor cu leucemie
mieloida cronica, faza Philadelphia-cromozom pozitiv. inca nu se stie cu siguranta
daca Roferon-A poate fi considerat ca un tratament cu potential curativ in aceasta
indicatie. Roferon-A produce remisunea hematologica la 60% dintre pacientii cu
LCM in faza cro nica, indiferent de tratamentul aplicat anterior. Doua treimi
dintre acesti pacienti au prezentat raspunsuri hematologice complete la 18 luni
de la inceperea tratamentului. Spre deosebire de chimioterapia citotoxica, interferonul
a-2a poate produce raspunsuri citogenetice sustinute si permanente dupa o perioada
de tratament de mai putin de 40 de luni. Schema posologica: Roferon-A trebuie
administrat prin injectare subcutanata sau intramusculara pacientilor de 18 ani
sau peste aceasta varsta, timp de opt, pana la douasprezece saptamani. Se recomanda
urmatoarea schema de tratament: zilele 1-3: 3 milioane UI/zi zilele 4-6: 6 milioane
UI/zi zilele 7-84: 9 milioane UI/zi. Durata tratamentului: Pacientii trebuie tratati
minimum opt, preferabil douasprezece saptamani, inainte ca medicul sa decida continuarea
terapiei la cei ce au raspuns la aceasta sau intreruperea ei in cazul pacientilor
ai caror parametri hematologici nu s-au modificat. Pentru cei ce raspund la terapie,
aceasta trebuie continuata pana la obtinerea unei remisiuni hematologice complete,
fara ca perioada de tratament sa depaseasca 18 luni. Toti pacientii cu raspuns
hematologic complet trebuie tratati in continuare cu 9 milioane UI/zi (optim)
sau 9 milioane UI, de trei ori pe saptamana (minimum), pentru a face cat mai repede
posibila remisiunea citogenetica. Durata optima de tratament cu Roferon-A a leucemiei
mieloide cronice nu a fost inca determinata, desi s-au constatat remisiuni citogenetice
la doi ani dupa inceperea tratamentului. Nu a fost inca stabilita inocuitatea,
eficacitatea si doza optima de Roferon-A la copiii cu LMC. Trombocitoza asociata
bolilor mieloproliferative: Trombocitoza este un fenomen concomitent frecvent
in leucemia mieloida cronica si este un marker al trombocitemiei esentiale. Natura
morbida a trombocitozei severe este reflectata prin frecventa manifestarilor de
diateza severa sau trombotica. S-a demonstrat cu claritate ca Roferon-A produce
scaderea numarului trombocitelor in cateva zile, reduce frecventa trombocitozei
asociate complicatiilor trombohemoragice si nu are potential leucemogenic. De
aceea, se recomanda o terapie non-leucemogenica cu Roferon-A, in cazul pacientilor
cu trombocitoza excesiva, in cadrul leucemiei mieloide cronice si al altor afectiuni
mieloproliferative. Trombocitoza in LMC: Schema de tratament recomandata pentru
trombocitoza in leucemia mieloida cronica este: zilele 1-3: 3 milioane UI/zi zilele
4-6: 6 milioane UI/zi zilele 7-84: 9 milioane UI/zi. Durata tratamentului: Pacientii
trebuie tratati minimum opt saptamani, preferabil cel putin douasprezece saptamani,
inainte ca medicul sa decida daca terapia trebuie continuata, in cazul celor care
au raspuns la aceasta, sau sa intrerupa tratamentul, in cazul pacientilor la care
nu se observa modificari ale parametrilor hematologici. Trombocitoza in boli mieloproliferative,
altele decat LMC: Schema de tratament pentru trombocitoza in cadrul afectiunilor
mieloproliferative, altele decat leucemia mieloida cronica este: zilele 1-3: 3
milioane UI/zi zilele 4-30: 6 milioane UI/zi. Durata tratamentului: O doza bine
tolerata de 1-3 milioane UI/zi, administrata de doua sau de trei ori pe saptamana,
este de regula suficienta pentru a mentine numarul de trombocite in limite normale.
Doza trebuie individualizata pentru fiecare pacient, astfel incat acesta sa primeasca
doza maxima pe care o poate tolera. Limfom non-Hodgkin in faza incipienta: Roferon-A
prelungeste supravietuirea fara prezenta maladiei si fara ca aceasta sa evolueze
atunci cand este utilizat ca tratament asociat chimioterapiei (cu sau fara radioterapie),
la pacientii cu limfom non-Hodgkin in faza incipienta. Tratamentul cu Roferon-A
trebuie inceput imediat ce pacientul se reface dupa chimio-radioterapie, in general,
dupa 4-6 saptamani. Roferon-A poate fi de asemenea administrat concomitent cu
tratamentul medicamentos conventional (ca de exemplu combinatia cu ciclofosfamide,
prednison, vincristina si doxo rubicina), in functie de schema terapeutica, de
exemplu 6 milioane de UI administrat prin injectare subcutanata din ziua 22 pana
in ziua 26 a fiecarui ciclu de 28 de zile. Atunci cand este administrat concomitent
cu chimioterapia, administrarea Roferon-A se poate incepe in acelasi timp cu aceasta.
Sarcom Kaposi asociat SIDA: Roferon-A este indicat in tratamentul pacientilor
cu sarcom Kaposi asociat SIDA, fara infectii oportuniste in antecedente. Nu a
fost inca bine stabilita doza optima. Pacientii cu sarcom Kaposi asociat SIDA
au sanse mai mari de a raspunde la tratament daca nu prezinta in antecedente infectii
oportuniste, simptome-B (scadere in greutate mai mare de 10%, febra >38C, fara
a avea focare de infectie sau transpiratii nocturne) si o valoare de referinta
a numarului de limfocite T4 mai mare de 200 celule/mm3. Tratament initial: Roferon-A
trebuie administrat prin injectare subcutanata sau intramusculara, in cazul pacientilor
de 18 ani sau peste aceasta varsta, iar doza trebuie crescuta gradual la cel putin
18 milioane UI/zi sau, daca este posibil, la 36 milioane UI/zi, pentru o durata
totala de tratament de zece pana la douasprezece saptamani, conform schemei urmatoare:
zilele 1-3: 3 milioane UI/zi zilele 4-6: 9 milioane UI/zi zilele 7-9: 18 milioane
UI/zi si, daca este tolerata, trebuie crescuta la: zilele 10-84: 36 milioane UI/zi.
Tratamentul de intretinere: Roferon-A trebuie administrat prin injectare subcutanata
sau intramusculara, de trei ori pe saptamana, in doza maxima de intretinere tolerata
de pacient, fara a se depasi insa 36 milioane UI. Durata tratamentului: Pentru
evaluarea raspunsului la tratament trebuie urmarita evolutia leziunilor. Tratamentul
trebuie efectuat minimum zece, preferabil douasprezece saptamani, inainte ca medicul
sa decida continuarea terapiei la pacientii care au raspuns la aceasta, sau intreruperea
ei in cazul celor ce nu au raspuns la tratament. Pacientii au prezentat, in general,
dovada raspunsului la terapie dupa un tratament de aproximativ 3 luni. O serie
de pacienti au fost tratati timp de 20 de luni fara intrerupere. in cazul celor
ce raspund la tratament, acesta trebuie continuat cel putin pana ce tumora nu
mai poate fi decelabila. Durata optima a tratamentului cu Roferon-A a sarcomului
Kaposi asociat SIDA nu a fost inca determinata. Nota: Leziunile sarcomului Kaposi
reapar in mod frecvent dupa intreruperea tratamentului cu Roferon-A. Carcinomul
celulelor renale: Cele mai inalte rate de raspuns tumoral au fost constatate la
pacientii cu tumori recurente sau metastatice, folosind fie doze mari de Roferon-A
(36 milioane UI/zi) ca monoterapie, fie doze moderate de Roferon-A (18 milioane
de UI de trei ori/saptamana) in asociatie cu vinblastina, in comparatie cu doze
moderate de Roferon-A ca monoterapie, administrate de trei ori pe saptamana. Pacientii
tratati cu doze mici de Roferon-A (2 milioane UI/m2 suprafata corporala/zi) nu
au prezentat raspuns la tratament. in comparatie cu monoterapia, asociatia Roferon-A
- vinblastina duce doar la cresteri mici in frecventa leucopeniei usoare/medii
si a granulocitopeniei. Durata raspunsului la tratament si perioada de supravietuire
sunt similare in cazul monoterapiei cu Roferon-A sau a asociatiei Roferon-A -
vinblastina. a) Monoterapia cu Roferon-A: Tratament initial: Roferon-A trebuie
administrat prin injectare subcutanata sau intramusculara, doza fiind crescuta
cel putin pana la 18 milioane UI/zi si, daca este posibil, pana la 36 milioane
UI/zi, pentru o perioada de opt, pana la douasprezece saptamani. Injectarea intramusculara
este recomandata pentru doze de 36 milioane UI. Schema recomandata de crestere
graduala a dozei este: zilele 1-3: 3 milioane UI/zi zilele 4-6: 9 milioane UI/zi
zilele 7-9: 18 milioane UI/zi si, daca este tolerata, trebuie crescuta la: zilele
10-84: 36 milioane UI/zi. Tratament de intretinere: Roferon-A trebuie administrat
prin injectare subcutanata sau intramusculara, de trei ori pe saptamana, in doza
maxima suportata de pacient, dar fara a se depasi 36 milioane UI. Durata tratamentului:
Tratamentul trebuie efectuat minimum opt, preferabil douasprezece saptamani, inainte
ca medicul sa decida continuarea terapiei la pacientii care au raspuns la aceasta,
sau intreruperea ei, in cazul celor ce nu au raspuns la tratament. Exista pacienti
care au fost tratati pana la saisprezece saptamani, succesiv. Durata optima de
tratament cu Roferon-A, in cazul carcinomului cu celule renale avansat, nu a fost
inca determinata. b) Roferon-A cu vinblastina: Tratament initial: Trebuie administrate
18 milioane UI de Roferon-A, de trei ori pe saptamana, timp de opt, pana la douasprezece
saptamani, prin injectare subcutanata sau intramusculara. Trebuie facute toate
eforturile pentru a mentine aceasta doza; in orice caz, daca aceasta nu este tolerata,
trebuie utilizata doza maxima care este suportata de catre pacient. in timpul
acestei perioade, se va administra complementar vinblastina pe cale intravenoasa,
in concordanta cu instructiunile producatorului, respectiv 0,1 mg/kg corp, o data
la trei saptamani. Tratament de intretinere: Trebuie administrate 18 milioane
UI de Roferon-A, pe cale intramusculara sau subcutanata, de trei ori pe saptamana,
iar daca aceasta doza nu este to lerata, se va administra doza maxima suportata
de catre pacient. Doza nu trebuie sa depaseasca 18 milioane UI. in cursul tratamentului
de intretinere, se va administra complementar vinblastina pe cale intravenoasa,
intr-o doza de 0,1 mg/kg corp, o data la trei saptamani, in concordanta cu instructiunile
producatorului. Durata tratamentului: Pacientii trebuie tratati minimum opt saptamani
si preferabil, cel putin douasprezece saptamani, inainte ca medicul sa decida
daca tratamentul trebuie continuat in cazul celor care raspund la terapie, sau
sa fie intrerupt, in cazul pacientilor care nu raspund la aceasta. Pacientii au
fost tratati perioade de pana la saptesprezece luni consecutiv. Durata optima
a tratamentului cu Roferon-A si vinblastina pentru carcinomul cu celule renale
avansat nu a fost inca determinata. Melanomul malign: intre 10% si 25% dintre
pacientii cu melanom malign avansat au demonstrat o regresie obiectiva a tumorilor
cutanate si viscerale, in cazul tratamentului cu Roferon-A. Rate mai scazute de
raspuns s-au constatat in cazul dozelor de mai putin de 18 milioane UI, admi nistrate
de trei ori pe saptamana. Pacientii care au raspuns la terapie au supravietuit
perioade mai lungi comparativ cu cei care nu au raspuns la aceasta. Tratament
initial: Roferon-A se va administra subcutanat sau intramuscular intr-o doza de
18 milioane UI, de trei ori pe saptamana, o perioada de maximum opt, pana la douasprezece
saptamani. Tratament de intretinere: Roferon-A se va administra subcutanat sau
intramuscular intr-o doza de 18 milioane UI de trei ori pe saptamana, sau in doza
maxima suportata de pacient. Durata tratamentului: Pacientii trebuie tratati minimum
opt saptamani, dar preferabil cel putin douasprezece saptamani, inainte ca medicul
sa decida continuarea terapiei in cazul pacientilor care au raspuns la aceasta
sau intreruperea ei, in cazul celor care nu au raspuns la tratament. Pacientii
au fost tratati perioade de pana la 24 luni consecutive. Durata optima de tratament,
in cazul melanomului malign avansat, nu a fost inca determinata. Hepatita cronica
activa de tip B: Roferon-A este indicat in tratamentul pacientilor adulti cu hepatita
cronica activa, care pre zinta markeri pentru replicarea virala, adica cei HBV-ADN,
polimeraza ADN sau HBeAg pozitivi.Doza recomandata: Schema optima de tratament
nu a fost inca stabilita. Doza este in ge neral 4,5 milioane UI, de trei ori pe
saptamana, prin administrare pe cale subcutanata sau intramusculara, timp de sase
luni de zile. in absenta regresiei markerului replicarii virale sau a antigenului
HBe in ser, dupa o luna de tratament, doza trebuie marita. Doza poate fi adaptata
in continuare in functie de toleranta pacientului la medicament. Daca nu s-a constatat
o imbunatatire a starii dupa trei - patru luni de tratament, se va avea in vedere
intreruperea tratamentului. Copii: in cazul copiilor cu hepatita cronica B, au
fost administrate, in conditii de maxima siguranta, doze de pana la 10 milioane
UI/m2. Eficienta tratamentului nu a putut fi totusi demonstrata. Nota: Eficacitatea
tratamentului in cazul pacientilor cu hepatita cronica B, coinfectati cu virusul
imunodeficientei umane (HIV), nu a fost demonstrata. Hepatita cronica de tip C:
Roferon-A este indicat in tratamentul pacientilor adulti cu hepatita cronica C
cu anticorpi HCV si ALAT serica, fara decompensare hepatica (Clasa Child A). Nu
exista dovezi ale beneficiului unui tratament pe termen lung din punct de vedere
clinic si histologic. Tratament initial: Roferon-A trebuie administrat subcutanat
sau intramuscular intr-o doza de 6 milioane UI, de trei ori pe saptamana, timp
de trei luni, ca terapie de initiere. Tratament de intretinere: Pacientii a caror
ALAT serica s-a normalizat, necesita o terapie de mentinere cu 3 milioane UI de
Roferon-A, de trei ori pe saptamana, pentru inca trei luni, pentru a se obtine
raspunsul complet. Pacientii a caror ALAT serica nu s-a normalizat, trebuie sa
inceteze tratamentul. Nota: Majoritatea pacientilor, care au avut recaderi, le-au
prezentat in urmatoarele patru saptamani dupa oprirea tratamentului.