Indicatii: In doze mari preparatul este indicat in schizofrenii acute si cronice, psihoze maniaco - depresive
, encefalopatii cronice, delirium tremens
, psihoze de involutie. In doze mici Trifluoperazin este indicat in tratamentul nevrozelor, mai ales al celor in care predomina componenta anxioasa, de asemenea, in anumite sindroame psihosomatice cu simptome ca: insomnia, anorexia, starea de agitatie sau de tensiune
; se mai recomanda in varsaturile postoperatorii sau cele de sarcina, in kinetoze, in unele cefalee si migrene.
Compozitie: Drajeuri continand echivalentul a 0,005 g de Trifluoperazin baza. Fiole de 1 ml continand echivalentul a 0,002 g de diclorhidrat de Trifluoperazin.
Actiune farmacoterapeutica:
Neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic
, Trifluoperazin este o fenotiazina piperazinata, care actioneaza prin deprimarea formatiunii reticulate a trunchiului cerebral
, apreciabil mai energica decat a clorpromazinei (Largactil, Plegomazin) si a proclorperazinei (Stemetil, Emetiral). Comparativ cu aceste doua substante, efectele adrenolitice, antihistaminice si antispastice ale Trifluoperazinei sunt de mai mica intensitate.
Contraindicatii: Stari comatoase sau depresii marcate, datorate unor depresanti centrali ( alcool
, barbiturice), discrazii sanguine, depresiunea maduvei hematogene, leziuni hepatice sau renale severe preexistente. De obicei, nu se recomanda administrarea preparatului la copii sub 6 ani.
Precautii: Preparatul se administreaza cu grija la bolnavii cardiovasculari (poate accentua durerile anginoase sau poate determina scaderea marcata a tensiunii arteriale, mai ales in cazul administrarii parenterale a unor doze mari
); la gravide (desi nu exista date experimentale in sensul ca substanta ar avea efecte teratogene), la bolnavii cu modificari retiniene, insuficienta functionala hepatica sau renala
. Se va tine seama de faptul ca datorita efectului sau antiemetic
, Trifluoperazina poate masca semnele de supradozare a unor substante medicamentoase, de asemenea tabloul clinic de ocluzie intestinala sau de tumora cerebrala
.
Posologie si mod de administrare: In principiu, posologia trebuie strict individualizata. Se incepe cu doze mici care se maresc progresiv si, dupa ce s-a obtinut efectul terapeutic maxim, doza respectiva se scade treptat pana la stabilirea dozei minime eficace ( doza de intretinere). Doze mari - Adulti: pentru obtinerea efectului antipsihotic se administreaza per os, in medie 0,010 - 0,060 g (se incepe cu cate 0,002 - 0,005 g de 2 ori pe zi, ajungandu-se la doza terapeutica optima in 2 - 3 saptamani). Rareori sunt necesare doze mai mari (nu se va depasi doza zilnica de 0,150 g). Tratamentul de intretinere se poate face si ambulator, doza zilnica fiind de 0,010 - 0,040 g in 2 - 3 prize). Daca este necesar un control rapid (in cateva ore) al fenomenelor psihotice se recomanda administrarea parenterala (intramuscular profund) a preparatului, in doze de 0,001 - 0,002 g la 4 - 6 ore (rareori este nevoie de o doza zilnica mai mare decat 0,006 g). De indata ce se obtine rezultatul terapeutic dorit se trece la administrarea per os, continuand cu aceleasi doze sau putin mai mari
. Pentru prevenirea unei cumulari excesive, injectarea preparatului nu se va face la interval de timp sub 4 ore. Copii: 6 - 12 ani. La copiii psihotici spitalizati sau tinuti sub stricta supraveghere medicala, in cadrul administrarii, per os, se incepe cu 0,001 g de 1 - 2 ori pe zi, crescand treptat doza la 0,015 g in 24 de ore (la unii copii mai mari cu simptome mai severe, pot fi necesare doze mai mari
). Pentru obtinerea unui efect antipsihotic rapid se poate recurge la administrarea parenterala a preparatului (intramuscular profund) in doze de 0,001 g de 1 - 2 ori pe zi, continuand apoi, cu tratamentul per os. Doze mici: Pentru alte indicatii, afara de psihoze, se recomanda sa se administreze per os in medie 0,002 - 0,004 g pe zi (se incepe cu 0,001 g de 2 ori pe zi) repartizate in doua prize egale.
Efecte secundare: Dupa administrarea dozelor mici, reactiile nedorite sunt rare si de mica intensitate. In cazul dozelor mari (tratament antipsihotic) frecventa si intensitatea lor sunt mai mari
. Cele mai importante fenomene sunt fenomenele extrapiramidale de tip akinetic - hiperton (tablou clinic asemanator cu parkinsonismul) sau hiperkinetic - diston (spasme ale musculaturii cervicale, mergand pana la torticolis, rigiditatea musculaturii santurilor vertebrale, spasm carpo - pedal, trismus, disfagie, crize oculogire, protruzia limbii). Alte reactii adverse: Insomnie (mai frecventa decat somnolenta care poate, totusi, sa apara uneori), fatigabilitate musculara
, anorexie, galactoree, tulburari de acomodatie, eruptii cutanate
. Cand fenomenele de mai sus sunt intense se impune suspendarea tratamentului, in timp ce in cazurile mai usoare este suficient, de obicei, un tratament corector (antiparkinsoniene - afara de levodopa, care este ineficace -, clorpromazina, cafeina
, fenobarbital). Foarte rare dupa dozele uzuale si foarte grave sunt hepatita toxica si agranulocitoza; eventualitatea lor impune necesitatea explorarii periodice a functiei hepatice si a examenelor hematologice in cursul tratamentelor cu doze mari
. Printre alte fenomene secundare, de asemenea rare
, chiar dupa doze ridicate, pot fi semnalate hipotensiunea arteriala marcata (se administreaza noradrenalina, nu adrenalina), hipotermia si potentarea actiunii anestezicelor si a barbituricelor (se combate cu amfetamine si cafeina
, evitand stimulentele, care pot determina convulsii, de exemplu: pentetrazolul).
Forma de prezentare: Flacoane cu 50 drajeuri. Cutii cu 10 fiole de 1 ml . Cutii cu 100 fiole de 1 ml .
Conditii de pastrare: La adapost de lumina, caldura si umiditate.
Producator: Sicomed