Sfatul psihologului: Copilul meu si Mos Craciun - articole medicale

Sfatul psihologului: Copilul meu si Mos CraciunSfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com

Sarbatorile de iarna sunt dintotdeauna un moment al familiei. Ele aduc impreuna pe toti cei dragi si ii fac sa impartaseasca bucurie si incredere. Pentru copii, cu atat mai mult, aceasta este o perioada speciala. O perioada a pregatirilor, a surprizelor, a veseliei, a magiei. Acum exista timp pentru a fi impreuna si tot ce mai ramane de facut este sa il asteptam pe Mos Craciun.

Dar cine este Mos Craciun si care este rolul lui in viata unui copil si a unei familii?

Este un personaj demodat, o fantezie inutila, o minciuna care nu foloseste la nimic?
Mos Craciun a existat mereu, in toate generatiile: ale strabunicilor, bunicilor, parintilor...el este o legatura intre trecut si prezent prin faptul ca ramane mereu acelasi indiferent de timpurile pe care le traim.

O sa ma contraziceti poate si o sa spuneti ca nicidecum nu mai este acelasi. Jucariile s-au schimbat, tehnica este de ultima ora, scrisorile se trimit pe email, traim intr-o epoca moderna unde poate nu mai este loc pentru sanie si reni. Dar ceea ce nu se schimba niciodata este starea.

Mos Craciun este o stare, o emotie. De bucurie, de a primi si de a darui, de asteptare si suspans, de curiozitate si de veselie, de creativitate si inocenta.

Mos Craciun exista in fiecare dintre noi si ramane mereu prezent chiar si dupa ce aflam povestea batranelului inventat de parinti.

De ce au copiii nevoie de Mos Craciun asa cum apare el in filme, in desene, in carti?

Pentru a-si construi propria lor stare, pentru a o pastra inlauntrul lor au nevoie de o imagine. Au nevoie de o poveste. Au nevoie de magie. Pentru ca apoi adulti fiind sa poata transmite la randul lor aceasta poveste.

Oare nu este suficient sa mergem in magazin si sa punem copilul sa isi aleaga ce isi doreste? Putem merge oricand la magazine si putem alege orice.

Insa pentru copil, Mos Craciun nu inseamna a cumpara ceva ce isi doresc, ci inseamna in primul rand a avea o dorinta si apoi increderea ca ea se va indeplini.

Inseamna o asteptate si capacitatea de a se apleca asupra lui insusi si a cauta sa inteleaga daca merita ceea ce isi doreste, inseamna a pune pe hartie in cuvinte toate aceste ganduri.


Astfel, copilul invata sa isi doreasca, sa exprime ceea ce isi doreste si sa aiba incredere si rabdare ca va primi. Sa aprecieze ceea ce primeste, sa se bucure, sa investeasca cu semnificatie si sa traiasca toate acestea impreuna cu ceilalti. Sa se gandeasca si la ei si la ce le-ar putea darui.

Caci cel mai frumos dar este cel trecut prin mainile noastre. Stangaci, imperfect, sifonat, dar cu multa dragoste.

Si cum spunem copilului ca nu exista Mos Craciun? Si cand?

Poate raspunsul meu o sa va suprinda, dar realitatea se va ocupa singura de asta. Exista un moment in care iluzia se destrama, dar in locul ei ramane emotia si ea se pastreaza pentru totdeauna. Copilul va afla singur, va fi trist, dezamagit, dar va intelege atunci ca in familie si in sufletul sau il poate pastra mereu pe Mos Craciun.



Psiholog Cristina Calarasanu

psiholog@ziare.com
http://www.ziare.com/lifeshow/sanatate/12-23-2009/sfatul-psihologului-copilul-meu-si-mos-craciun-982478