(pi. diverticula) neofor-matie anatomica în forma de sac sau de buzunar, care se deschide într-un organ cavitar (intestin, vezica etc).
Diverticulul de. pulsiune este format prin suprapresiunea prelungita, exercitata din interiorul organului afectat. Diverticulul de tractiune este o depresiune infundibulara a peretelui unui organ cavitar, produsa prin aderente care tractioneaza asupra unei zone din acest perete. Diverticulul esofagian apare mai ales în zona mijlocie sau inferioara a esofagului;
se poate asocia cu tulburari ale musculaturii esofagiene, dar rar produce simptome. Diverticulul faringian produce dificultati la deglutitie. Diverticulul gastric apare în special în zona superioara si nu produce simptome. Diverticulul duodenal este o evaginare în „deget de manusa" la un nivel oarecare al peretelui duodenal;
se poate asocia cu dispepsie si un risc crescut de cole-docolitiaza, dar de obicei produce putine simptome. Diverticulul jejunal deseori este multiplu, duce la disconfort abdominal si malabsorbtie datorita asocierii infectiei. Diverticulul Meckel apare la nivelul ileumului, la aproximativ 35 cm de extremitatea lui distala;
este congenital. Se poate inflama mimand o apendicita. In cazul în care contine resturi embrionare de mucoasa gastrica, la acest nivel poate aparea un ulcer peptic care produce dureri, sangerari sau perforatie. Diverticulul colonie afecteaza de obicei colonul inferior, este mai frecvent o data cu înaintarea în varsta si de obicei nu prezinta simptome. Cu toate acestea, se poate asocia uneori cu dureri abdominale si constipatie sau diaree (vezi BOALA DIVERTICULARA) sau se poate inflama (vezi DIVERTICULITA)