Boala lui Parkinson reprezinta o boala neurologica cronica ce se caracterizeaza prin tremuratura, redoare si lentoare a miscarilor. Boala prezinta o degenerescenta care afecteaza celulele nervoase ale unui nucleu cenusiu central numit locus niger; aceasta antreneaza o insuficienta a secretiei de dopamina, un neurotransmitator. Boala incepe spre varsta de 55 de ani, uneori imediat dupa un stres, mai des fara motiv si de o maniera deosebit de treptata si insidioasa. Primul semn este adesea o micrografie. Atunci cand boala este instalata, ea se manifesta printr-un sindrom extrapiramidal, sindromul parkinsonian, care asociaza 3 tipuri de semne: o tremuratura atunci cand bolnavul este in repaus; o akinezie; o hipertonie plastica. De la un subiect la altul, poate domina unul sau altul dintre aceste semne. De asemenea, se constata o exagerare a reflexelor si o disartrie, care da vocii un ton monocord. Fata este intepenita, inexpresiva, contrastand cu privirea care ramane prezenta si vie. Tratamentul este mai ales medicamentos si consta, in principal, din administrarea de levodopa, substanta care, o data absorbita, se transforma in dopamina si este eficace indeosebi in formele in care predomina lentoarea miscarilor si redoarea musculara. Un fenomen denumit on-off apare adesea dupa cativa ani (la 4 pacienti din 5 dupa 10 ani): reaparitia brusca a tulburarilor cu trecerea de la un blocaj motor complet la un deblocaj cu miscari anormale. Alte medicamente antiparkinsoniene sunt agonistele dopaminergice, ca bromcriptina si piribedilul, si anticolinergicele. Tratamentele nemedicamentoase pot fi : Kinezitempia este fundamentala impotriva akineziei si rigiditatii. Chirurgia cu stereotaxie este rezervata anumitor forme de tremuraturi rebele la orice fel de medicamente.