tehnica folosita pentru demonstrarea unui flux sangvin anormal la nivelul unui organ, care se efectueaza prin injectarea intra-venoasa a unui trasor radioactiv sau a unei substante de contrast. Unul dintre scopurile acestei tehnici este, adesea în asociere cu scintiografia ventilatiei {vezi SCINTIGRAFIA SEPARATA A FUNCTIILOR VENTILATIE/PERFUZIE), de a detecta obstructia arterelor pulmonare datorata unei embolii sau trombus (vezi EMBOLIA PULMONARA).
Ca trasori se folosesc particule bio-degradabile de albumina, de 20-50 urn, marcate cu technetiu-99m. Aceste particule se localizeaza în final în arte-riolele mici precapilare din ambii plamani. Ariile care sunt perfuzate prezinta reducerea sau absenta radioactivitatii, în rezonanta magnetica nucleara sau în tomografia computerizata se injecteaza mediul de contrast si se obtin o serie de imagini. Aceasta tehnica poate fi utilizata pentru a studia circulatia sangvina cerebrala, cardiaca sau renala (în special) în diagnosticarea obstructiilor arteriale sau a tumorilor în care circulatia sangvina este crescuta prin prezenta de vase anormale