pierderea partiala sau completa a auzului, într-una sau în ambele urechi. Surditatea de transmisie este datorata unui deficit în conducerea sunetului de la urechea externa la cea interna. Poate fi datorata perforarii timpanului sau infectiei urechii medii {vezi CERUMEN, OTITELE), sau afectarea oscioarelor auzului (ciocanul, nicovala si scarita) din urechea medie. Surditatea de perceptie poate fi datorata leziunilor cohleei, nervului auditiv sau centrilor nervosi ai auzului din creier. Surditatea poate fi congenitala (de exemplu, daca mama a avut rubeola în timpul sarcinii).
La adult poate fi determinata de traumatisme, boli (de exemplu, boala Meniere) sau expunerea prelungita la zgomote nocive;
surditatea de perceptie progresiva (presbiacuzia) este frecventa o data cu înaintarea în varsta. Diferitele tipuri de surditate pot fi diagnosticate cu variate teste {vezi TESTUL RINNE, TESTUL WEBER, AUDIOGRAMA);
tratamentul depinde de cauza subiacenta. Vezi, de asemenea, IMPLANTURILE COHLEARE, DISPOZITIVE AUDITIVE, TERAPIA AUZULUI.