Un comprimat filmat cu eliberare modificatã conþine succinat de metoprolol 47,5 mg, echivalent cu

tartrat de metoprolol 50 mg.

 

Excipienþi: zahãr, lactozã, glucozã. etc 

 

 

Comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Comprimate filmate, oblongi, de culoare albã, cu un ºanþ de divizare pe ambele feþe.

 

 

 

- Hipertensiune arterialã.

- Anginã pectoralã.

- Tahicardie, în special tahicardie supraventricularã.

- Tratament de întreþinere dupã infarct miocardic.

- Sindrom cardiac hiperkinetic.

- Profilaxia migrenei.

- Insuficienþã cardiacã cronicã stabilã uºoarã pânã la moderatã, cu funcþie redusã a ventriculului stâng (fracþia de ejecþie ≤ 40%,) ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) ºi diuretice ºi, dacã este necesar, cu glicozizi digitalici (pentru informaþii suplimentare vezi pct. 5.1).

 

 

Comprimatele cu succinat de metoprolol se administreazã o datã pe zi, de preferat la micul dejun. Comprimatele se înghit întregi sau divizate, fãrã a fi mestecate sau sfãrâmate. Comprimatele se administreazã cu apã (cel puþin o jumãtate de pahar).

 

Dozarea se realizeazã în conformitate cu urmãtoarele recomandãri:

 

La pacienþii cu hipertensiune uºoarã pânã la moderatã, doza recomandatã este de 47,5 mg succinat de metoprolol o datã pe zi. Dacã este necesar, doza poate fi crescutã pânã la 95-190 mg succinat de metoprolol zilnic sau se poate asocia un alt antihipertensiv.

Doza recomandatã este de 47,5 mg-190 mg succinat de metoprolol o datã pe zi. Dacã este necesar, se poate asocia un alt medicament pentru tratamentul bolii coronariene.

 

Doza recomandatã este de 47,5-190 mg succinat de metoprolol o datã pe zi.

 

Doza recomandatã este de 95-190 mg succinat de metoprolol o datã pe zi.

 

Doza recomandatã este de 47,5-190 mg succinat de metoprolol o datã pe zi.

 

Doza recomandatã este de 95-190 mg succinat de metoprolol o datã pe zi. De obicei, o dozã de 95 mg succinat de metoprolol pe zi este eficace. În funcþie de sensibilitatea individualã, doza poate varia în intervalul menþionat mai sus.

 

La pacienþii cu insuficienþã cardiacã simptomaticã stabilã controlatã cu alte tratamente pentru insuficienþã cardiacã, doza de succinat de metoprolol variazã individual. La pacienþii cu insuficienþã cardiacã clasa NYHA III-IV doza iniþialã recomandatã este de 11,88 mg succinat de metoprolol o datã pe zi în prima sãptãmânã. Doza poate fi crescutã pânã la 23,75 mg succinat de metoprolol pe zi în a doua sãptãmânã. La pacienþii cu insuficienþã cardiacã clasa NYHA II doza iniþialã recomandatã este de 23,75 mg succinat de metoprolol o datã pe zi, în primele douã sãptãmâni. Dupã primele douã sãptãmâni de tratament se recomandã dublarea dozei. Doza se creºte în fiecare sãptãmânã pânã la valoarea de 190 mg succinat de metoprolol pe zi sau pânã la doza maximã toleratã. În cazul tratamentului pe termen lung, doza þintã trebuie stabilitã la 190 mg succinat de metoprolol pe zi sau la doza maximã toleratã. Se recomandã ca medicul curant sã fie familiarizat cu tratamentul insuficienþei cardiace stabile. Dupã fiecare creºtere a dozei, starea clinicã a pacientului trebuie supravegheatã cu atenþie. Dacã apare o scãdere a tensiunii arteriale, poate fi necesarã reducerea dozei celorlalte medicamente administrate concomitent. O scãdere a tensiunii arteriale nu reprezintã neapãrat un impediment pentru utilizarea de metoprolol pe termen lung, însã doza trebuie redusã pânã când starea pacientului se stabilizeazã.

 

Nu este necesarã ajustarea dozei.

 

La pacienþii cu insuficienþã hepaticã severã, de exemplu în tratamentul pacienþilor cu ºunt porto-cav, trebuie luatã în considerare reducerea dozei (vezi pct. 5.2 Proprietãþi farmacocinetice).

 

Nu sunt disponibile date suficiente privind utilizarea succinatului de metoprolol la pacienþii cu vârsta peste 80 ani. Doza trebuie crescutã cu prudenþã.

 

Experienþa este limitatã privind administrarea de succinat de metoprolol la copii ºi adolescenþi.

 

 

Hipersensibilitate la succinatul de metoprolol, la alte beta-blocante sau la oricare dintre excipienþi.

Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III.

Insuficienþã cardiacã netratatã (edem pulmonar, disfuncþie circulatorie sau hipotensiune arterialã) ºi tratament permanent sau intermitent care creºte contractilitatea miocardului (agoniºti de receptori beta-adrenergici).

Bradicardie sinusalã manifestã clinic (puls < 50/min).

Sindrom de sinus bolnav.

ªoc cardiogen.

Arteriopatii periferice severe.

Hipotensiune arterialã (tensiune arterialã sistolicã < 90 mmHg).

Acidozã metabolicã.

Astm bronºic sever sau bronhopneumopatie cronicã obstructivã.

Utilizare concomitentã de inhibitori de monoaminooxidazã - MAO (alþii decât inhibitori MAO-B).

 

Metoprololul nu trebuie administrat la pacienþii la care se suspecteazã un infarct miocardic acut ºi care prezintã frecvenþa cardiacã < 45 bãtãi/min, un interval PQ > 0,24 secunde sau o tensiune arterialã sistolicã < 100 mmHg.

 

În plus, metoprolol nu trebuie utilizat la pacienþii cu insuficienþã cardiacã ºi cu tensiune sistolicã în mod repetat sub 100 mmHg (sunt necesare investigaþii înainte de tratament).

 

Este contraindicatã administrarea intravenoasã concomitentã de blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului sau diltiazemului sau de alte antiaritmice (cum ar fi disopiramida) (excepþie: secþiile de terapie intensivã).

 

 

Beta-blocantele trebuie utilizate cu precauþie la pacienþii cu astm bronºic. Dacã un pacient cu astm bronºic utilizeazã un agonist beta₂-adrenergic (sub formã de comprimat sau inhalant), la iniþierea tratamentului cu metoprolol, doza agonistului beta₂- adrenergic trebuie verificatã ºi, dacã este necesar, crescutã. Comprimatele cu eliberare modificatã cu metoprolol acþioneazã asupra receptorilor  beta₂  adrenergiciîntr-o mãsurã mai micã decât formele farmaceutice obiºnuite de comprimate cu beta-blocante beta₁-selective.

 

Metoprololul poate influenþa negativ echilibrul tratamentului diabetului zaharat ºi poate masca simptomele de hipoglicemie. Riscul de afectare a metabolismului carbohidraþilor sau de mascare a simptomelor de hipoglicemie este mai mic dacã se folosesc comprimate de metoprolol cu eliberare modificatã decât dacã se folosesc comprimatele obiºnuite cu beta-blocante beta₁-selective ºi în mod cert mai mic dacã se folosesc beta-blocante neselective.

 

Tulburãrile de conducere atrio-ventricularã pot fi agravate ocazional în timpul tratamentului cu metoprolol (posibil bloc atrio-ventricular).

 

Metoprololul poate agrava simptomele bolilor vasculare periferice, din cauza efectului antihipertensiv.

 

Dacã metoprololul se prescrie la pacienþii cu feocromocitom, trebuie utilizat în prealabil ºi concomitent un alfa-blocant.

 

Tratamentul cu succinat de metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicozã.

 

Înainte de o intervenþie chirurgicalã, anestezistul trebuie informat dacã pacientul foloseºte beta-blocante. Nu se recomandã întreruperea administrãrii de beta-blocant pe durata intervenþiei chirurgicale.

 

Tratamentul cu un beta-blocant nu trebuie întrerupt brusc. Dacã tratamentul trebuie întrerupt, acest lucru trebuie fãcut treptat, în funcþie de posibilitãþi, de-a lungul unei perioade de cel puþin douã sãptãmâni, în cadrul cãreia doza urmeazã a fi înjumãtãþitã treptat pânã când se ajunge la cea mai micã dozã de jumãtate de comprimat cu eliberare modificatã de 23,75 mg succinat de metoprolol (= 11,875 mg succinat de metoprolol, echivalent cu 12,5 mg tartrat de metoprolol). Aceastã dozã finalã trebuie utilizatã timp de cel puþin patru zile înainte de întreruperea definitivã a tratamentului. Dacã pacientul prezintã simptome, doza trebuie scãzutã mai lent. Încetarea bruscã a tratamentului cu beta-blocante poate exacerba insuficienþa cardiacã ºi poate creºte riscul de infarct miocardic ºi moarte subitã.

 

Ca ºi în cazul altor beta-blocante, administrarea de metoprolol poate creºte sensibilitatea la alergeni ºi severitatea reacþiilor anafilactice. Tratamentul cu adrenalinã nu are întotdeauna efectul terapeutic dorit când se administreazã concomitent cu succinatul de metoprolol (vezi pct. 4.5).

 

Beta-blocantele pot agrava psoriazisul sau pot favoriza apariþia acestuia.

 

Nu existã experienþã clinicã suficientã privind administrarea metoprololului la pacienþii cu insuficienþã cardiacã asociatã cu:

- insuficienþã cardiacã instabilã (clasa NYHA IV)

- infarct miocardic acut sau anginã pectoralã instabilã în ultimele 28 zile

- insuficienþã renalã

- insuficienþã hepaticã

- pacienþi cu vârsta peste 80 ani

- pacienþi cu vârsta sub 40 ani

- boli valvulare cu rãsunet hemodinamic

- cardiomiopatie hipertroficã obstructivã

- în timpul sau dupã intervenþii chirurgicale pe cord, trataþi cu 4 luni anterior cu succinat de metoprolol.

 

Pacienþii cu probleme ereditare rare de intoleranþã la galactozã, deficienþã de lactazã Lapp sau malabsorbþie de glucozã-galactozã, intoleranþã la fructozã sau insuficienþã de zaharozã-izomaltozã nu trebuie sã ia acest produs medicamentos.

Metoprololul poate sã determine o reacþie pozitivã în cadrul testelor pentru controlul antidoping.

Deoarece medicamentul conþine lactozã, este contraindicat la bolnavii cu afecþiuni ereditare rare de intoleranþã la galactozã, deficit de lactazã Lapp sau malabsorbþie la glucozã-galactozã.

Deoarece medicamentul conþine zahãr este contraindicat la bolnavii cu afecþiuni ereditare de intoleranþã la fructozã sau sindrom de malabsorbþie la glucozã-galactozã.

Deoarece medicamentul conþine glucozã, este contraindicat la bolnavii cu malabsorbþie la glucozã-galactozã.

 

 

Dacã la un pacient se administreazã blocante ale ganglionilor simpatici în asociere cu alte beta-blocante (de exemplu, picãturi oftalmice) sau inhibitori de MAO, starea clinicã a acestuia trebuie supravegheatã atent.

 

Dacã tratamentul cu clonidinã trebuie întrerupt, în cazul administrãrii clonidinei concomitent cu metoprolol, beta-blocantul trebuie întrerupt cu câteva zile înaintea întreruperii administrãrii clonidinei.

 

În cazul în care metoprololul se administreazã concomitent cu blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului sau diltiazemului sau cu antiaritmice, pacientul trebuie monitorizat pentru evidenþierea oricãror efecte inotrop- ºi cronotrop- negative. Blocantele canalelor de calciu de tipul verapamilului, nu trebuie administrate intravenos la pacienþii trataþi cu beta-blocante.

 

Antiaritmicele din clasa I: antiaritmicele din clasa I ºi  blocantele receptorilor beta-adrenergici prezintã efecte inotrop negative cumulate, care pot determina reacþii adverse hemodinamice severe la pacienþii cu insuficienþã ventricularã stângã. Administrarea asociatã trebuie evitatã ºi în caz de sindrom de sinus bolnav ºi în tulburãri de conducere atrio-ventricularã . Interacþiunea a fost studiatã cel mai bine pentru disopiramidã.

 

La pacienþii care utilizeazã beta-blocante, anestezicele inhalatorii potenþeazã efectul bradicardizant al beta-blocantelor.

 

Metoprolol poate potenþa efectul medicamentelor hipotensoare administrate concomitent.

 

Dacã se administreazã metoprolol concomitent cu noradrenalinã, adrenalinã sau alte simpatomimetice, este posibilã creºterea importantã a tensiunii arteriale.

 

Dupã administrarea concomitentã de metoprolol cu rezerpinã, alfa-metildopa, clonidinã, guanfacinã ºi glicozizi digitalici poate sã aparã bradicardie ºi scãderea conductibilitãþii intracardiace.

 

Pacienþii trataþi concomitent cu alte blocante beta-adrenergici (de exemplu, picãturi oftalmice care conþin timolol) trebuie monitorizaþi atent.

 

Succinatul de metoprolol poate reduce simptomele hipoglicemiei, în special tahicardia. Blocantele receptorilor beta-adrenergici pot inhiba eliberarea de insulinã la pacienþii cu diabet zaharat de tip 2. Trebuie efectuate controale regulate ale glicemiei, iar tratamentul antidiabetic (insulinã ºi antidiabetice orale) trebuie ajustat în mod corespunzãtor.

 

Administrarea concomitentã cu indometacin sau alt inhibitor al sintezei de prostaglandine poate reduce efectul antihipertensiv al beta-blocantelor.

 

Când, în anumite cazuri, se administreazã adrenalinã unui pacient tratat cu beta-blocante, beta-blocantele cardioselective influenþeaza negativ controlul tensiunii arteriale mult mai puþin decât beta-blocantele neselective.

 

La pacienþii trataþi cu beta-blocante, efectul adrenalinei în tratarea reacþiilor anafilactice poate fi influenþat negativ (vezi ºi pct. 4.4 Atenþionãri ºi precauþii speciale).

 

Substanþele care induc sau inhibã enzimele hepatice pot afecta concentraþia plasmaticã de metoprolol. Rifampicina scade, iar cimetidina, alcoolul etilic ºi hidralazina pot creºte concentraþia plasmaticã de metoprolol. Metoprololul este metabolizat în principal, dar nu exclusiv, de cãtre sistemul enzimatic al citocromul (CYP) 2D6 hepatic (vezi ºi pct. 5.2). Substanþele cu efecte inhibitorii asupra CYP 2D6, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptãrii serotoninei, precum paroxetina, fluoxetina ºi sertralinul, difenhidramina, hidroxiclorochina, celecoxibul, terbinafina, neurolepticele (de exemplu clorpromazinã, triflupromazinã, clorprotixen) ºi posibil propafenona pot creºte concentraþiile plasmatice de metoprolol.

 

Pentru amiodaronã ºi chinidinã (aritmice) s-a raportat ºi un efect inhibitor asupra citocromului CYP 2D6.

 

Eliminarea altor medicamente poate fi redusã din cauza administrãrii metoprololului (de exemplu, lidocaina).

 

 

Sarcina:

În absenþa studiilor controlate privind administrarea de metoprolol la femeile gravide, metoprolol poate fi folosit în timpul sarcinii numai dacã beneficiile pentru mamã depãºesc riscurile pentru embrion/fãt.

 

Beta-blocantele determinã scãderea perfuziei placentei ºi pot provoca moartea fãtului ºi naºtere prematurã. Dupã administrarea timp îndelungat a succinatului de metoprolol la femeile gravide cu hipertensiune arterialã uºoarã ºi moderatã s-a observat întârzierea creºterii intrauterine. S-a raportat cã beta-blocantele determinã un travaliu prelungit ºi bradicardie la fãt ºi la nou-nãscut. De asemenea, s-a raportat la nou-nãscut hipoglicemie, hipotensiune arterialã, creºterea bilirubinemiei ºi împiedicarea rãspunsului la anoxie. Tratamentul cu metoprolol trebuie întrerupt cu 48-72 ore înainte de data probabilã a naºterii. Dacã nu este posibil, nou-nãscutul trebuie þinut sub supraveghere timp de 48-72 ore dupã naºtere pentru evidenþierea eventualelor semne ºi simptome de blocare beta-adrenergicã (de exemplu, complicaþii cardiace ºi pulmonare).

 

Beta-blocantele nu au prezentat potenþial teratogen la animale, dar s-a observat un flux sanguin ombilical redus, întârzierea dezvoltãrii, reducerea osificãrii ºi o incidenþã crescutã de moarte fetalã ºi postnatalã.

 

Metoprololul se concentreazã în laptele matern în cantitãþi de aproximativ trei ori mai mari decât cele plasmatice materne. Deºi riscul de reacþii adverse asupra sugarului pare a fi redus dupã dozele terapeutice de medicament (excepþie la persoanele cu metabolizare lentã), sugarul trebuie þinut sub supraveghere pentru evidenþierea semnelor de blocare beta-adrenergicã.

 

 

Înainte de a conduce un vehicul sau de a folosi utilaje, pacientul trebuie informat de modul în care metoprololul îl afecteazã, deoarece poate apãrea ameþealã sau obosealã în timpul tratamentului cu metoprolol. Aceste efecte pot fi exacerbate de utilizarea concomitentã cu etanol sau dupã înlocuirea medicamentului.

 

 

În general, reacþiile adverse sunt uºoare ºi tranzitorii. Reacþiile adverse enumerate mai jos au apãrut în cadrul studiilor clinice sau în timpul utilizãrii clinicã, în principal dupã utilizarea de comprimate cu tartrat de metoprolol. În multe cazuri, nu a fost confirmatã o relaþie cauzalã cu metoprololul.

 

Foarte rare (<1/10.000), incluzând cazuri izolate: trombocitopenie, leucopenie

 

Rare (>1/10.000, <1/1000): activarea diabetului zaharat latent

 

Mai puþin frecvente (>1/1000, <1/100): creºtere în greutate

 

Mai puþin frecvente (>1/1000, <1/100): depresie, tulburãri de concentrare, somnolenþã sau insomnie, coºmaruri

Rare (>1/10.000, <1/1000): nervozitate, agitaþie

Foarte rare (<1/10.000), incluzând cazuri izolate: amnezie totalã sau parþialã, confuzie, halucinaþii, tulburãri de personalitate (de exemplu, tulburãri de dispoziþie)

 

Frecvente (>1/100, <1/10): ameþealã, cefalee

Mai puþin frecvente (>1/1000, <1/100): parestezii

 

Rare (>1/10.000, <1/1000): tulburãri de vedere, xeroftalmie sau senzaþie de iritaþie ocularã, conjunctivite

 

Foarte rare ( <1/10.000), incluzând cazuri izolate: tinitus, tulburãri de auz

 

Frecvente (>1/100, <1/10): bradicardie, tulburãri de echilibru (foarte rar asociate cu sincopã), palpitaþii

Mai puþin frecvente (>1/1000, <1/100): agravarea temporarã a simptomelor de insuficienþã cardiacã, bloc atrio-ventricular de gradul I, dureri precordiale

Rare (>1/10.000, <1/1000): tulburãri funcþionale cardiace, aritmii, tulburãri de conducere intracardiacã

Foarte frecvente (>1/10): scãderea accentuatã a tensiunii arteriale ºi hipotensiune ortostaticã, foarte rar asociatã cu sincopã

Frecvente (>1/100, <1/10): mâini ºi picioare reci

Foarte rare ( <1/10.000), incluzând cazuri izolate: necrozã la pacienþii cu tulburãri vasculare periferice severe, agravarea claudicaþiei intermitente sau a sindromului Raynaud

 

Frecvente (>1/100, <1/10): dispnee la efort

Mai puþin frecvente (>1/1000, <1/100): bronhospasm

Rare (>1/10.000, <1/1000): rinite

 

Frecvente (>1/100, <1/10): greaþã, dureri abdominale, diaree, constipaþie

Mai puþin frecvente (>1/1000, <1/100): vãrsãturi

Rare (>1/10.000, <1/1000): xerostomie

Foarte rare ( <1/10.000) incluzând cazuri izolate: tulburãri de gust

 

Foarte rare ( <1/10.000) incluzând cazuri izolate: hepatite

Rare (>1/10.000, <1/1000): valori anormale ale testelor funcþionale hepatice

 

Mai puþin frecvente (>1/1000, <1/100): erupþii cutanate (erupþii asemãnãtoare psoriazisului ºi leziuni distrofice cutanate), transpiraþie excesivã

Rare (>1/10.000, <1/1000): cãderea pãrului

Foarte rare ( <1/10.000), incluzând cazuri izolate: reacþii de fotosensibilitate, agravarea psoriazisului, apariþia psoriazisului, modificãri cutanate de tip psoriazis

 

Frecvente (>1/100, <1/10): spame musculare

Foarte rare ( <1/10.000), incluzând cazuri izolate: artralgii, slãbiciune muscularã

 

Rare (>1/10.000, <1/1000): impotenþã ºi alte tulburãri de dinamicã sexualã, induraþia plasticã a penisului (boala Peyronie)

 

Foarte frecvente (>1/10): fatigabilitate

Mai puþin frecvente (>1/1000, <1/100): edem.

 

 

Simptome. Supradozajul cu metoprolol poate produce hipotensiune arterialã severã, bradicardie sinusalã, bloc atrio-ventricular, insuficienþã cardiacã, ºoc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, pierderea conºtienþei (chiar comã), greaþã, vãrsãturi ºi cianozã.

 

Simptomele se pot exacerba dacã se administreazã concomitent alcool etilic, antihipertensive, chinidinã sau barbiturice.

 

Primele semne de supradozaj apar între 20 minute ºi 2 ore de la administrarea medicamentului.

 

Tratament. Cãrbune medicinal activat, dacã este necesar - lavaj gastric. Dacã apare hipotensiune arterialã sau bradicardie severã sau existã risc de insuficienþã cardiacã, pacientului i se administreazã intravenos un agonist beta₁-adrenergic (de exemplu, prenalterol) la intervale de 2-5 minute sau sub formã de perfuzie continuã pânã la obþinerea efectului terapeutic dorit. Dacã nu este disponibil un agonist beta₁-adrenergic, se poate folosi dopaminã. De asemenea, se poate administra sulfat de atropinã (0,5-2 mg intravenos) pentru blocare vagalã.

 

Dacã nu se obþine efectul terapeutic dorit, se poate utiliza un alt simpatomimetic, de exemplu dobutaminã sau noradrenalinã.

 

La pacient se poate administra ºi glucagon 1-10 mg. Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesarã. Pentru a evitare bronhospasmul, pacientului i se poate administra intravenos un agonist beta₂-.adrenergic

 

Notã: dozele necesare pentru tratarea supradozajului sunt mult mai mari decât cele terapeutice, folosite în mod normal, deoarece receptorii beta-adrenergici au fost blocaþi de beta-blocant.

 

 

Grupa farmacoterapeuticã: beta-blocante selective, codul ATC: CO7AB02.

 

Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta₁-adrenergici, care acþioneazã prin blocarea receptorilor beta₁ de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decât cele necesare pentru blocarea receptorilor beta_2.

 

Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor ºi nu prezintã efect agonist.

 

Metoprolol reduce sau blocheazã efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate în special în asociere cu stresul fizic ºi mental) asupra cordului. Metoprolol reduce tahicardia, debitul cardiac ºi contractilitatea crescutã a inimii produsã de obicei de creºterea bruscã a catecolaminelor ºi scade tensiunea arterialã.

 

Concentraþia plasmaticã ºi eficacitatea (blocare beta₁-adrenergicã) comprimatelor cu eliberare modificatã de succinat de metoprolol sunt mult mai uniforme de-a lungul unei perioade de 24 ore comparativ cu comprimatele convenþionale de beta-blocante beta₁-adrenergice selective.

 

Deoarece concentraþiile plasmatice sunt stabile, selectivitatea clinicã beta₁-adrenergicã este mai bunã comparativ cu cea a comprimatelor convenþionale cu beta-blocante beta₁- adrenergice selective. În plus, riscul de reacþii adverse asociate cu concentraþiile plasmatice maxime (de exemplu, bradicardia ºi slãbiciunea la nivelul membrelor) este minim.

 

Dacã este necesar, la pacienþii cu simptome de boli pulmonare obstructive metoprololul se poate administra concomitent cu un agonist beta₂- adrenergic.

 

Studiul MERIT-HF (3991 pacienþi NYHA II-IV, fracþie de ejecþie ≤ 40%), în care metoprololul s-a asociat cu tratamentul standard al insuficienþei cardiace (adicã un diuretic, un inhibitor ECA sau hidralazinã dacã inhibitorul ECA nu a fost tolerat, nitrat cu acþiune prelungitã sau antagonist al receptorului de angiotensinã II ºi, dacã este necesar, un glicozid digitalic) a demonstrat, pe lângã alte rezultate, cã mortalitatea globalã s-a redus cu 34% (p = 0,0062 (ajustat); p = 0,00009 (nominal)). Mortalitatea indiferent de cauzã a fost de 145 în grupul tratat cu metoprolol (7,2% pe pacient-an de urmãrire) comparativ cu 217 (11,0%) la grupul tratat cu placebo, risc relativ 0,66 [95% IÎ 0,53-0,81].

 

 

Metoprololul se absoarbe în totalitate dupã o dozã administratã pe cale oralã. Din cauza metabolizãrii extensive a metoprololului la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea unei doze unice orale este de aproximativ 50%. Biodisponibilitatea comprimatelor cu eliberare modificatã este cu aproximativ

20-30% mai micã decât cea a comprimatelor convenþionale, ceea ce, cu toate acestea, nu are un efect clinic semnificativ, deoarece valorile ASC (puls) rãmân aceleaºi ca ºi în cazul folosirii comprimatelor convenþionale. Numai o proporþie micã de metoprolol, aproximativ 5-10%, se leagã de proteinele plasmatice.

 

Fiecare comprimat cu eliberare modificatã de succinat de metoprolol conþine un numãr mare de granule de succinat de metoprolol cu eliberare controlatã. Fiecare granulã este învelitã într-un film de polimer, care controleazã viteza de eliberare a metoprololului.

 

Un comprimat cu eliberare modificatã se dizolvã rapid, iar granulele cu eliberare modificatã se rãspândesc în tractul gastro-intestinal, eliberând metoprololul continuu de-a lungul unei perioade de 20 ore. Timpul de înjumãtãþire plasmaticã prin eliminare al metoprololului este în medie de 3,5 ore (vezi Metabolizare ºi eliminare). Dupã administrarea o datã pe zi, concentraþiile plasmatice maxime de metoprolol ajung la aproximativ de douã ori valorile minime.

 

Metoprololul se metabolizeazã prin oxidare la nivelul ficatului. Cei trei metaboliþi principali cunoscuþi nu au prezentat un efect beta-blocant semnificativ din punct de vedere clinic.

 

Metoprololul este metabolizat predominant, dar nu exclusiv, de cãtre sistemul enzimatic al citocromul hepatic (CYP) 2D6. Din cauza polimorfismului genei CYP 2D6, viteza metabolizãrii variazã individual, metabolizatorii lenþi (aproximativ 7-8%) prezentând concentraþii plasmatice mai mari ºi o eliminare mai lentã comparativ cu metabolizatorii rapizi. Cu toate acestea, concentraþiile plasmatice sunt stabile ºi reproductibile de la un individ la altul.

 

Peste 95% din doza oralã se excretã în urinã. Aproximativ 5% din dozã se excretã netransformatã, în cazuri izolate pânã la 30%. Timpul de înjumãtãþire plasmaticã prin eliminare al metoprololului este în medie de 3,5 ore (interval 1-9 ore). Clearance-ul total este de aproximativ 1 litru/min.

 

Farmacocinetica metoprololului la persoanele vârstnice nu diferã semnificativ de cea observatã la populaþia mai tânãrã. Biodisponibilitatea sistemicã ºi eliminarea metoprololului sunt normale la pacienþii cu insuficienþã renalã. Cu toate acestea, eliminarea metaboliþilor este mai lentã decât în mod normal. S-a observat o acumulare semnificativã de metaboliþi la pacienþii cu ratã de filtrare glomerularã (RFG) sub 5 ml/min. Cu toate acestea, acumularea de metaboliþi nu potenþeazã efectul beta-blocant al metoprololului.

 

La pacienþii cu cirozã hepaticã, biodisponibilitatea metoprololului poate creºte, iar clearance-ul total poate sã scadã. Cu toate acestea, creºterea expunerii se considerã relevantã din punct de vedere clinic numai la pacienþii cu insuficienþã hepaticã severã sau cu ºunt porto-cav. Clearance-ul total la pacienþii cu ºunt porto-cav este de aproximativ 0,3 litri/min, iar valorile ASC sunt de aproximativ ºase ori mai mari decât la subiecþii sãnãtoºi.

 

 

Datele non-clinice nu au evidenþiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenþionale farmacologice privind genotoxicitatea ºi potenþialul carcinogen.

 

 

 

 

Zahãr, amidon de porumb, glucozã lichidã,  poliacrilat dispersie 30%, talc, stearat de magneziu, celulozã microcristalinã, crospovidonã, dioxid de siliciu coloidal anhidru, lactozã monohidrat, hipromelozã, dioxid de titan (E 171), macrogol 4000.

 

 

Nu este cazul.

 

30 luni.

 

 

A se pãstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

 

 

Cutie cu un blister din Aclar-PVC/Al a 10 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu 2 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu 4 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 7 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu 3 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu 5 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu 10 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu un blister din PP/Al a 10 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu 2 blistere din PP/Al a câte 10 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu 4 blistere din PP/Al a câte 7 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu 3 blistere din PP/Al a câte 10 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu 5 blistere din PP/Al a câte 10 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu 10 blistere din PP/Al a câte 10 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu un flacon din HDPE a 30 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

Cutie cu un flacon din HDPE a 100 comprimate filmate cu eliberare modificatã.

 

 

Fãrã cerinþe speciale.

 

 

 

Hexal AG

Industriestrasse 25, 83607 Holzkirchen, Germania

 

 

 

6822/2006/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14

 

 

 

Autorizare, Octombrie 2006