Indicatii:
Glucocorticoizii trebuie considerati numai ca tratament pur simptomatic, cu exceptia
unor afectiuni endocrine, cand se folosesc ca terapie de substitutie. Boli reumatice:
Ca terapie adjuvanta pentru administrare pe termen scurt (in cazul episoadelor
acute sau exacerbarilor) in: Osteoartrita posttraumatica; Sinovita din osteoartrita,
artrita reumatoida inclusiv artrita reumatoida juvenila (cazuri selectate pot
necesita terapie de intretinere cu doze mici); bursita acuta si subacuta; epicondilita;
tenosinovita acuta nespecifica; artrita gutoasa acuta; artrita psoriazica; spondilita
ankilopoietica. Boli de colagen (boli imune): in timpul puseelor acute sau ca
terapie de intretinere in cazuri selectate de: Lupus eritematos sistemic (si nefrita
lupoida); cardita reumatismala acuta; dermatomiozita sistemica (polimiozita);
periarterita nodoasa; sindrom Goodpasture. Boli dermatologice: pemfigus; eritem
multiform sever (sindrom Stevens - Johnson); dermatita exfoliativa; dermatita
buloasa herpetiforma; dermatita seboreica severa; psoriazis sever; Mycozis fungoides.
Stari alergice: Controlul starilor alergice severe sau necontrolate de tratamentul
conventional in: Astm bronsic; dermatita de contact; dermatita atopica; boala
serului; rinita alergica sezoniera sau perena; reactii de hipersensibilitate medicamentoasa;
reactii urticariene posttransfuzionale; edem laringian acut neinfectios (epinefrina
este medicamentul de electie). Afectiuni oftalmologice: Procese alergice si inflamatorii
severe acute si cronice care afecteaza ochiul: Herpes zoster oftalmic; irita,
iridociclita; corioretinita; uveit posterioara difuza si coroidita; nevrita optica;
oftalmie simpatica; inflamatia segmentului anterior; conjunctivita alergica; ulcere
corneene marginale alergice; keratite. Afectiuni gastrointestinale: Pentru controlul
bolii pe perioada critica in: colita ulcerativa; enterita regionala (Ileita terminala).
Boli respiratorii: Sarcoidoza pulmonara simptomatica; berilioza; tuberculoza pulmonara
fulminanta sau diseminata, cand se asociaza cu chimioterapie antituberculoasa
adecvata; sindrom Loeffler (necontrolat prin alte mijloace); pneumonie de aspiratie.
Tratament imunosupresiv: Transplant de organ. Boli hematologice: Anemie hemolitica
dobandita (autoimuna); Purpura trombocitopenica idiopatica la adulti (numai i.v.,
administrarea i.m. este contraindicata); trombocitopenie secundara la adult; eritroblastopenia;
anemia hipoplazica congenitala (eritroida). Boli oncologice: Pentru tratamentul
paleativ in: Leucemii si limfoame la adulti; leucemii acute la copii. imbunatatirea
calitatii vietii la pacienti cu cancer terminal. Stari edematoase: Pentru a induce
diureza sau remisia proteinuriei din sindromul nefrotic fara uremie, de tip idiopatic
sau dat de lupus eritematos. Sistem nervos: Edem cerebral determinat de tumori
- primare sau metastatice si/sau asociat cu terapia chirurgicala, iradiere sau
determinate de traumatism cranian; Episoade acute din scleroza multipla; Traumatism
acut de maduva. Tratamentul trebuie inceput in 8 ore de la traumatism. Tratament
in stari de soc: ocul din insuficienta adrenocorticala sau alt tip de soc care
nu raspunde la terapia conventionala, dar in care poate fi prezenta insuficienta
adrenocorticala. (Hidrocortizonul este in general medicamentul de electie. Cand
activitatea mineralocorticoida nu este necesara, metilprednisolonul poate fi preferat.)
ocul hemoragic, traumatic si chirurgical care nu raspunde la terapia standard.
Cu toate ca nu exista studii clinice bine controlate (de tip placebo dublu-orb)
datele din experimentele pe animale indica faptul ca Solu-medrol-ul poate fi eficient
in starile de soc traumatice si chirurgicale in care terapia standard (ex. reechilibrare
hidrica etc.) nu a dat rezultate. Vezi, de asemenea, Precautii speciale in cazul
socului septic. Altele: Meningita tuberculoasa cu blocaj subarahnoidian, cand
se folosesc simultan si antituberculoase adecvate. Trichineloza cu afectare neurologica
sau miocardica. Profilaxia starilor de greata si voma date de terapia antineoplazica.
Boli endocrinologice: Insuficienta adrenocorticala primara sau secundara; Insuficienta
adrenaliana acuta. Pentru aceste indicatii, medicamentele de electie sunt hidrocortizonul
sau cortizonul. Analogii sintetici pot fi folositi in anumite circumstante, daca
sunt combinati cu mineralocorticoizii; la copii suplimentarea mineralocorticoida
are o importanta particulara. Preoperator si in cazul unor traumatisme sau boli
severe la pacienti cu insuficienta adrenaliana cunoscuta sau cand rezerva adrenocorticala
este neclara; hiperplazia adrenaliana congenitala; tiroidita nesupurativa; hipercalcemia
paraneoplazica.
Contraindicatii:
Infectii fungice sistemice. Hipersensibilitate cunoscuta la unul din componenti.
Precautii:
Grupe speciale de risc: Pacientii care apartin urmatoarelor grupe de risc trebuie
tinuti sub supraveghere medicala stricta si trebuie tratati pe o perioada cat
mai scurta: Copii: inhibarea procesului de crestere la cei care primesc terapie
cu glucocorticoizi zilnic in doze fractionate si pe termen lung. Acest tip de
tratament trebuie administrat numai in afectiunile severe. Diabetici: manifestari
ale diabetului zaharat latent sau cresterea necesarului de insulina sau de antidiabetice
orale. Pacienti hipertensivi: agravarea hipertensiunii arteriale. Pacienti cu
antecedente psihiatrice: instabilitatea emotionala existenta sau manifestarile
psihotice pot fi agravate de corticosteroizi. Deoarece complicatiile tratamentului
cu glucocorticoizi sunt dependente de doza si durata de tratament, trebuie stabilit
un raport beneficiu/risc pentru fiecare caz in parte precum si doza, durata de
tratament si tipul terapiei folosite - zilnica sau intermitenta. La pacientii
sub terapie cu corticosteroizi supusi unui stres neobisnuit, este indicata cresterea
dozei glucocorticoizilor cu actiune rapida, inainte, in timpul si dupa starea
de stres respectiva. Glucocorticoizii pot masca anumite semne de infectie, dar
pot aparea si noi infectii in timpul folosirii lor. Tratamentul cu corticoizi
poate determina rezistenta scazuta si incapacitatea de a localiza infectia. Date
recente nu au stabilit eficacitatea mp ss. in socul septic si sugereaza un risc
de mortalitate crescuta la cei inclusi in subgrupul de pacienti cu risc crescut
(creatinina mai mare de 2 mg % sau infectii secundare) un studiu clinic efectuat
pentru stabilirea eficacitatii metilprednisolonului succinat de sodiu in socul
septic arata ca inclusi la subgrupul de pacienti cu risc crescut. Folosirea metilprednisolonului
succinat de sodiu in tuberculoza activa trebuie limitata acelor cazuri fulminante
sau diseminate in care glucocorticoizii sunt folositi in asociere cu schema de
antituberculoase adecvate. Daca glucocorticoizii sunt indicati la pacientii cu
tuberculoza latenta sau cu reactivitate la tuberculina, este necesara urmarirea
dozelor, din cauza posibilitatii reactivarii bolii. in timpul terapiei prelungite
cu corticosteroizi, acesti pacienti trebuie sa primeasca profilactic tratament
tuberculostatic. Din cauza unor reactii rare de anafilaxie (bronhospasm) care
au aparut la pacientii sub terapie parenterala cu corticosteroizi, trebuie luate
masuri de precautie adecvate inainte de administrare, in special la pacientii
cu antecedente alergice la anumite medicamente. Nu se va face nici o imunizare
la pacienti sub tratament corticosteroid, in special in doze mari, datorita posibilelor
complicatii neurologice sau lipsei de raspuns imun. Exista un efect crescut al
glucocorticoizilor la pacientii cu hipotiroidism sau cu ciroza. Glucocorticoizii
trebuie folositi cu atentie la pacientii cu herpes simplex ocular din cauza unei
posibile perforari corneene. Glucocorticoizii trebuie folositi cu atentie in colita
ulcerativa nespecifica, existand posibilitatea unei perforatii, infectie piogenica
sau abces, situatie posibila si in cazul diverticulitei, anastomozelor intestinale
recente, ulcerului peptic activ sau latent, insuficientei renale, hipertensiunii,
osteoporozei sau miasteniei grave. Trebuie observat cu atentie procesul de crestere
si dezvoltare la copiii mici si mari aflati sub terapie prelungita cu corticosteroizi.
Unele din formele de prezentare contin alcool benzilic. S-a raportat ca acest
alcool a fost asociat cu "sindrom de sufocare" fatal la nou-nascuti prematuri
(afectiune respiratorie caracterizata printr-o respiratie intretaiata). Corticoterapia
trebuie luata in consideratie cand se interpreteaza o serie de teste si parametri
biologici (ex. teste de reactivitate cutanata, nivele ale hormonilor tiroidieni).
Durata de tratament trebuie sa fie cat mai scurta posibil. Se recomanda supravegherea
medicala in timpul tratamentului cronic (vezi, de asemenea, Doze si administrare).
intreruperea tratamentului cronic trebuie facuta, de asemenea, sub observatie
medicala (intrerupere gradata, evaluare a functiei adrenocorticale). Cele mai
importante simptome ale insuficientei adrenocorticale sunt: astenia, hipotensiunea
ortostatica si depresia. Trebuie evitata injectia in muschiul deltoid din cauza
incidentei crescute a atrofiei cutanate. Sarcina si alaptare: Cateva studii pe
animale au aratat ca corticosteroizii administrati la mama in doze mari pot determina
malformatii fetale. Deoarece nu au fost facute studii adecvate asupra reproducerii
umane, folosirea glucocorticosteroizilor in sarcina, in lauzie sau la femeile
cu potential fertil necesita ca beneficiile potentiale ale terapiei sa justifice
riscurile care pot aparea la mama, embrion sau fat. Glucocorticoizii trebuie folositi
in sarcina numai daca este absolut indicat. Daca tratamentul cronic cu corticosteroizi
trebuie intrerupt in timpul sarcinii (ca si orice tratament cronic) acesta se
face gradat (vezi Doze si administrare). in anumite cazuri (tratamentul de substitutie
din insuficienta adrenaliana) insa, poate fi necesara continuarea tratamentului
sau chiar cresterea dozei. Corticoizii patrund prin placenta. Nou-nascutii din
mame care au primit doze substantiale de glucorticosteroizi in timpul sarcinii
trebuie observati cu atentie si evaluati pentru semne de insuficienta adrenaliana.
Nu se cunoaste nici un efect in timpul travaliului si al expulsiei. Corticosteroizii
sunt eliminati prin laptele matern. Capacitatea de conducere auto si de folosire
a utilajelor: Cu toate ca modificarile vizuale sunt reactii adverse rare, se recomanda
atentie pacientilor care conduc si/sau opereaza utilaje.
Reactii adverse:
Se pot observa reactii adverse sistemice. Cu toate ca apar rar in terapia pe
termen scurt, ele trebuie urmarite cu atentie. Aceasta supraveghere se face pentru
orice tip de corticoterapie si nu corespunde in mod specific unui anume produs.
Posibilele reactii adverse ale glucocorticoizilor cu metilprednisolonul sunt:
Modificari hidroelectrolitice: in comparatie cu cortizonul si hidrocortizonul,
efectele mineralocorticoide apar mai putin in cazul derivatilor sintetici cum
este metilprednisolonul. Totusi este indicata restrictia consumului de sare si
suplimentarea cu potasiu. Toti glucocorticozii cresc eliminarea de calciu. Retentie
de sodiu; retentie de lichide; insuficienta cardiaca congestiva la anumiti pacienti;
pierderi de potasiu; alcaloza hipokaliemica; hipertensiune. Musculoscheletale:
Oboseala musculara; miopatie steroidiana; osteoporoza; fracturi prin compresie
vertebrala; necroza aseptica; fractura patologica. Gastrointestinale: Ulcer peptic
cu posibila perforare si hemoragie; hemoragie gastrica; pancreatita; esofagita;
perforare intestinala. Dermatologice: Afectarea cicatrizarii plagii; piele subtire,
fragila; petesii si echimoze; injectii subcutanate repetate pot determina atrofie
cutanata locala. Neurologice: Cresterea presiunii intracraniene; pseudotumor cerebri;
crize epileptice. in cazul terapiei cu glucocorticoizi pot aparea tulburari psihice
de la euforie, insomnie, instabilitate afectiva, modificari de personalitate si
depresie severa pana la adevarate manifestari psihotice. Vertij. Endocrinologice:
Ciclu menstrual neregulat; sindrom cushingoid; oprirea procesului de crestere
la copii; supresia axului hipofizo-adrenocortical; scaderea tolerantei la carbohidratil;
manifestari ale diabetului zaharat latent; cresterea necesarului de insulina sau
de antidiabetice orale, la diabetici. Oftalmice: Presiune intraoculara crescuta;
exoftalmie. Metabolice: Balanta negativa de azot datorita catabolismului proteic.
Sistem imun: Infectii mascate; infectii latente care devin active; infectii oportuniste;
reactii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxia; pot inhiba reactiile de testare
a reactivitatii cutanate. Urmatoarele reactii suplimentare sunt legate de terapia
parenterala cu corticosteroizi: Anafilaxie sau reactii alergice cu sau fara colaps
circulator; stop cardiac; bronhospasm; hipo- sau hipertensiune; aritmii cardiace.
Compozitie:
Solu-medrol pulbere sterila 40 mg - fiole cu doua compartimente. Fiecare ml de
solutie reconstituita contine: Metilprednisolon (ca metilprednisolon succinat
de sodiu) 40 mg - lactoza - bifosfat de sodiu - fosfat de sodiu - hidroxid de
sodiu - alcool benzilic - apa sterila pentru injectie. Solu-medrol pulbere sterila
125 mg - fiole cu doua compartimente. Fiecare 2 ml de solutie reconstituita contin:
metilprednisolon (ca metilprednisolon succinat de sodiu) 125 mg - bifosfat de
sodiu - fosfat de sodiu - hidroxid de sodiu - alcool benzilic - apa sterila pentru
injectii. Solu-medrol pulbere sterila 250 mg/flacon + solvent. Fiecare fiola de
4 ml contine: Pulbere: Metilprednisolon (ca metilprednisolon succinat de sodiu)
250 mg - bifosfat de sodiu monohidrat - fosfat de sodiu dibazic. Solvent: alcool
benzilic - apa sterila pentru injectii. Solu-medrol pulbere sterila 500 mg/flacon
+ solvent. Fiecare flacon cu pulbere contine: Metilprednisolon (ca metilprednisolon
succinat de sodiu) 500 g - bifosfat de sodiu monohidrat - fosfat de sodiu dibazic.
Cei 7,8 ml de solvent contin: alcool benzilic - apa sterila pentru injectii. Solu-medrol
pulbere sterila 1000 mg/flacon + solvent. Fiecare flacon cu pulbere contine: Metilprednisolon
(ca metilprednisolon succinat de sodiu) 1 000 g - bifosfat de sodiu monohidrat
- fosfat de sodiu dibazic. Cei 15,6 ml de solvent contin: alcool benzilic - apa
sterila pentru injectii. Solu-medrol pulbere sterila de 2 000 mg/flacon + solvent.
Fiecare flacon cu pulbere contine: Metilprednisolon (ca metilprednisolon succinat
de sodiu) 2 000 g - bifosfat de sodiu monohidrat - fosfat de sodiu dibazic. Cei
31,2 ml de solvent contin: alcool benzilic - apa sterila pentru injectii.
Actiune:
In vivo colinesteraza hidrolizeaza rapid metilprednisolonul succinat de sodiu
la metilprednisolon liber. Perfuzia i.v. de 30 mg/kg administrata timp de 20 de
minute sau 1 g administrat timp de 30 pana la 60 de minute, determina varful de
concentratie plasmatica a metilprednisolonului de 20 g/ml, dupa aproximativ 15
minute. Dupa 25 de minute de la injectarea intravenoasa in bolus a 40 mg de metilprednisolon
s-a masurat un varf al concentratiei plasmatice de 42-47 g/100 ml si o valoare
de 34 g/100 ml dupa aproximativ 120 de minute de la injectarea i.m. Injectiile
i.m. determina valori mai mici decat perfuzia intravenoasa. in cazul injectiei
i.m. valorile plasmatice persista insa pe o perioada mai lunga, cele doua tipuri
de administrari (i.m. si i.v.) determinand cantitati echivalente de metilprednisolon.
Importanta clinica a acestor mici diferente este probabil minima daca luam in
considerare mecanismul de actiune a glucocorticoizilor. Raspunsul clinic in cazul
astmului bronsic se observa de obicei dupa 4 - 6 ore de la administrare, primele
rezultate benefice putand fi obtinute chiar la 1 sau 2 ore. Timpul de injumatatire
plasmatic al metilprednisolonului succinat de sodiu este de 2, 3 pana la 4 ore
si nu pare a avea vreo relatie cu modul de administrare. Metilprednisolonul este
un glucocorticoid cu activitate medie. Timpul de injumatatire biologic este de
12 pana la 36 de ore. Activitatea intracelulara a glucocorticoizilor determina
o diferenta clara intre timpul de injumatatire plasmatic si farmacologic. Activitatea
farmacologica persista dupa ce nivelele plasmatice masurabile au disparut. Durata
actiunii antiinflamatorii a glucocorticoizilor egaleaza aproximativ durata de
supresie a axului hipotalamo-hipofizo-adrenal (HHA). Metabolismul metilprednisolonului
se realizeaza pe cale hepatica, similar cu cel al cortizolului. Metabolitii principali
sunt 20 -hidroximetilprednisolon si 20 hidroxi - 6 -metilprednisolon. Metabolitii
sunt eliminati in principal prin urina, ca glucuronizi, sulfati si compusi neconjugati.
Dupa administrarea i.v. a metilprednisolonului marcat radioactiv, 75% din radioactivitatea
totala a fost masurata in urina dupa 96 de ore, 9% in fecale dupa 5 zile si 20%
in bila.
Administrare:
Ca terapie adjuvanta in stari care ameninta viata: Doza recomandata este de 30
mg/kg administrata i.v. pe o perioada de cel putin 30 de minute. Aceasta doza
poate fi repetata in spital la fiecare 4 - 6 ore, timp de 48 de ore, in functie
de necesitatile clinice (vezi Precautii speciale) in tratamentul bolilor sensibile
la corticoterapie. Terapie tip puls: - in cazul exacerbarilor foarte grave si/sau
care nu raspund la terapia standard (de exemplu: nefrita lupica, artrita reumatoida
etc.). Lupus eritematos sistemic: 1g/zi i.v. timp de 3 zile; scleroza multipla:
1 g/zi i.v. 3 sau 5 zile; stari edematoase. Schema propusa: Artrita reumatoida:
1 g/zi i.v. timp de 1, 2, 3 sau 4 zile sau 1 g/luna i.v. timp de 6 luni. Doza
trebuie administrata timp de cel putin 30 minute si poate fi repetata daca nu
apare o imbunatatire intr-o saptamana de la instituirea terapiei sau daca starea
pacientului o necesita. Profilaxia starilor de greata si voma date de chimioterapia
anticanceroasa: Scheme propuse: Chimioterapia usor/moderat emetizanta: Solu-medrol
250 mg i.v. timp de cel putin 5 minute, cu 1 ora inaintea chimioterapiei, la initierea
terapiei si in momentul externarii. La prima doza de Solu-medrol poate fi folosita,
de asemenea, si fenotiazina clorinata pentru cresterea efectului. Chimioterapie
sever emetizanta: Solu-medrol 250 mg i.v. timp de cel putin 5 minute, cu doze
adecvate de metoclopramid sau de butirofenona cu 1 ora inainte de chimioterapie,
apoi Solu-medrol de 250 mg i.v. la initierea terapiei si la momentul externarii.
Traumatism acut medular: Tratamentul trebuie sa inceapa in 8 ore de la traumatism.
Se incepe cu 30 mg/kg corp metilprednisolon i.v. in bolus timp de 15 minute sub
supraveghere medicala continua. Aceasta rata de administrare a injectiei in bolus
poate fi folosita numai pentru aceasta indicatie sub monitorizare EKG si cu un
defibrilator la dispozitie. Administrarea dozelor mari de metilprednisolon intravenos
in bolus (doze mai mari de 500 mg in mai putin de 10 minute) poate determina aritmii,
colaps circulator si stop cardiac. Dupa administrare in bolus urmeaza o pauza
de 45 de minute, urmata de perfuzie continua de 5,4 mg/kg/ora timp de 23 de ore.
in cazul perfuziei, se prefera un alt loc de punctionare fata de cel pentru injectia
in bolus. in alte indicatii: Doza initiala variaza de la 10 la 500 mg in functie
de situatia clinica tratata. Doze mai mari pot fi necesare pentru tratamentul
pe termen scurt al starilor acute severe de astm bronsic, boala serului, reactiile
urticariene dupa transfuzie si exacerbari ale sclerozei multiple. Doza initiala
de pana la 250 mg si inclusiv 250 mg, trebuie administrata i.v. timp de o perioada
de cel putin 5 minute, iar dozele peste 250 mg trebuie administrate cel putin
30 de minute. Urmatoarele doze pot fi date i.v. sau i.m. la intervale determinate
de raspunsul pacientului si de starea clinica. Terapia cu corticosteroizi este
adjuvanta si nu inlocuieste terapia conventionala. Doza poate fi redusa la copii,
dar trebuie dirijata mai mult in functie de severitatea starii si de raspunsul
pacientului, decat de varsta sau greutate. Nu trebuie sa fie mai mica de 0,5 mg/kg
la fiecare 24 de ore. Doza trebuie redusa sau intrerupta gradat daca medicamentul
este administrat mai multe zile. Daca in starile cronice apare o perioada de remisie
spontana, tratamentul trebuie intrerupt. in timpul terapiei prelungite se efectueaza
la intervale regulate, testele de laborator de rutina ca: sumar de urina, glicemia
la 2 ore postprandial, determinarea tensiunii arteriale, greutatea corpului si
radiografia toracica. La pacienti cu ulcer sau tulburari dispeptice semnificative
in antecedente, se indica examene radiologice cu substanta de contrast pe tubul
digestiv. in cazul intreruperii tratamentului cronic este necesara, de asemenea,
supravegherea medicala. Solutia de metilprednisolon succinat de sodiu poate fi
administrata prin injectie intravenoasa sau intramusculara sau prin perfuzie intravenoasa,
calea preferata in caz de urgenta fiind cea intravenoasa. A se prepara solutia
injectabila asa cum este indicat pentru administrarea injectabila intravenoasa
(sau intramusculara). Instructiuni de folosire: a) Flacon compartimentat: 1. Se
apasa pe activatorul de plastic pentru a forta patrunderea solventului in compartimentul
inferior. 2. Se agita usor pentru obtinerea solutiei. 3. Se indeparteaza portiunea
de plastic care acopera centrul dopului. 4. Se sterilizeaza fata superioara a
dopului cu un bactericid adecvat. 5. Se patrunde cu acul prin centrul dopului
pana cand varful sau este abia vizibil. Se intoarce flaconul cu gura in jos pentru
a se extrage solutia. b) Flacon: in conditii aseptice se adauga solventul in flaconul
cu pulbere sterila. Se foloseste numai solvent special. c) Prepararea solutiei
perfuzabile: Mai intai se reconstituie solutia asa cum este indicat. Terapia poate
fi initiata prin administrarea solutiei de metilprednisolon succinat de sodiu
intravenos timp de cel putin 5 minute (pentru doze mai mici de 250 mg) pana la
30 de minute (pentru doze mai mari de 250 mg). Dozele ulterioare pot fi administrate
similar. Daca se doreste, medicatia poate fi administrata in solutii diluate,
prin amestecul solutiei reconstituite cu dextroza 5% in apa, ser fiziologic sau
dextroza 5% in solutie de clorura de sodiu 0,45% sau 0,9%. Solutiile rezultate
sunt stabile din punct de vedere fizic si chimic timp de 48 de ore.