Descriere

Cisticercoza reprezinta infectia cu stadiul larvar al T.solium, in acest mod omul devenind gazda intermediara atipica. Infectia se asociaza cu o educatie si conditii igienico-sanitare mediocre, fiind mai frecventa in mediul rural unde sistemul de canalizare este deficitar.
Infectia se produce fie in urma unei ingestii accidentale a oualor de T.solium impreuna cu alimentele si cu apa de baut, fie atunci cand persoana este deja infectata cu o tenie adulta (autoinfectie prin reflux gastric). In tubul digestiv, embrionul hexacant continut in oua eclozeaza, patrunde in peretele intestinal si disemineaza pe cale circulatorie in diferite tesuturi si organe, avand predilectie pentru musculatura striata, tesutul subcutanat, cord, sistemul nervos central si ochi, unde devine incapsulat prin formarea unui chist. Acesta reprezinta stadiul larvar al parazitului, numit cisticerc sau Cysticercus cellulosae. Larva este monochistica si monocefala (un singur scolex). Dimensiunea obisnuita a cisticercilor este de aproximativ 5-10 mm si este atinsa dupa 10 saptamani. Cisticercii localizati in structurile globului ocular sau la nivel cerebral nu au membrana adventiciala si din acest motiv pot ajunge la dimensiuni foarte mari (cativa centimetrii).
Simptomele clinice sunt nespecifice si variaza in functie de numarul, dimensiunile si localizarea chisturilor. Persoana infectata poate fi asimptomatica daca sunt prezente doar cateva chisturi sau daca acestea sunt localizate in muschi sau anumite zone ale creierului mai putin vitale.
Tabloul clinic al neurocisticercozei depinde de localizarea cisticercilor si de gradul raspunsului inflamator. Neurocisticercoza intraparenchimatoasa determina convulsii sau semne neurologice de focar, iar forma extraparenchimatoasa produce hidrocefalie prin obstructia cailor de drenaj al LCR. Neurocisticercoza este precedata de obicei de o perioada asimptomatica de 4-5 ani de la infectie, fiind descrise si intervale de pana la 30 ani.
Diagnosticul de cisticercoza necesita de obicei metode combinate, imagistice si serologice.
Testele serologice imunoenzimatice depisteaza anticorpi IgG specifici directionati impotriva unor extracte sau antigene partial purificate, obtinute din cisticerci. In neurocisticercoza, sensibilitatea clinica a acestor teste este de 65-87%, cu o specificitate de 63-100%.

Recomandari Recomandari pentru determinarea anticorpilor de tip IgGanti Taenia solium:

- diagnosticul serologic al cisticercozei.


Pregatire pacient Testul nu necesita o pregatire prealabila.

Metoda Se foloseste metoda ELISA.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian.

Stabilitate proba - daca testul nu se efectueaza imediat, serul separat se va congela (stabilitate indelungata la –20º C sau -70º C). Centrifugati specimenele decongelate si utilizati supernatantul. Evitati congelarea/decongelarea repetata.

Limite si interferente Rezultatele testului trebuie corelate intotdeauna cu diagnosticul clinic si alte teste de laborator. Un rezultat negativ nu exclude o cisticercoza; datorita nivelului scazut de anticorpi in stadiile precoce ale infectiei testul poate indica rezultate negative sau echivoce. Daca exista o suspiciune clinica, testul trebuie repetat dupa 2-4 saptamani. S-a raportat o reactivitate incrucisata semnificativa cu Echinococcus, de aceea rezultatele pozitive trebuie confirmate prin metode mai specifice (imunoblot). Un rezultat pozitiv nu exclude influenta altor patogeni.