In coinfectiile VHB – VHD, autolimitante, anticorpii anti-HD sunt in multe cazuri nedetectabili, deoarece titrul lor este foarte scazut si au o remanenta scurta.
In cazul suprainfectiei cu VHD, detectarea anticorpilor poate fi negativa la scurt timp dupa instalarea bolii; cu toate acestea se produce o seroconversie pana in saptamana 4 de la debut. In cazurile in care se produce tranzitia catre infectia cronica, se depisteaza in mod obisnuit titruri persistent crescute de anticorpi dupa 4-6 luni de la debutul bolii.
Determinarea anticorpilor anti-HD reprezinta cel mai important test de screening al hepatitei cronice D, iar anticorpii sunt aproape intotdeauna prezenti in titru mare.
Recomandari pentru determinarea anti-HD:
- diagnosticul infectiei acute/cronice cu VHD;
- diagnosticul postinfectiilor cu VHD.
O infectie cu VHD este foarte rara in absenta AgHBs (la personele cu abuz de droguri administrate i.v.). Pentru diagnosticul acestei conditii este nevoie sa se determine ARN-VHD. Se pare ca aceasta anomalie se datoreaza in principal unei replicari a VHB sub limita de detectie sau poate fi indusa si de infectia cu un VHB mutant care produce un rezultat fals negativ la testarea AgHBs (mutanti virali care scapa diagnosticului).
La pacientii cu imunodeficienta sinteza anticorpilor anti-HD poate scadea sub limita de detectie.
Interferente analitice:
Contaminarea bacteriana sau inactivarea prin caldura a probelor poate afecta valorile absorbantelor si prin urmare poate conduce la rezultate eronate; trebuie evitata adaugarea de conservanti la probe deoarece acestia pot afecta activitatea enzimatica a kitului.