Virusul imunodeficientei umane (HIV), agentul etiologic al sindromului imunodeficientei umane dobandite (SIDA), este un retrovirus, care are capacitatea de a infecta si distruge limfocitele T helper.

Exista doua tipuri de HIV, fiecare cu mai multe subtipuri, diferentiate pe zone geografice:
HIV-1
- mai virulent;
- responsabil de epidemia globala actuala;
- severitatea infectiei variaza de la o persoana la alta;

HIV-2
- descoperit initial in vestul Africii;
- transmiterea nu este atat de eficienta ca in cazul HIV-1;
- genomul sau este mai inrudit cu genomul SIV decat in cazul HIV-1.

HIV se transmite prin sange contaminat si derivate de sange, prin contact sexual si de la mama infectata la copil, in timpul si dupa nastere. Principalele grupe de risc sunt: homosexualii, hemofilicii si primitorii de sange, prostituatele, toxicomanii care folosesc droguri injectabile, personalul medico-sanitar.
In ceea ce priveste infectia neonatala, 40 % dintre sugarii nascuti de mame infectate dobandesc infectia HIV si 30 % dintre sugarii infectati sunt pozitivi la nastere (ARN-HIV prezent), element ce sugereaza infectie in utero, in timp ce 75 % sunt HIV-negativi la nastere, dar pozitivi dupa 7 zile, ceea ce sugereaza infectie intrapartum. Peste 90 % dintre sugarii infectati sunt HIV-pozitivi la 14 zile.
Depistarea gravidelor HIV-pozitive este esentiala pentru prevenirea transmiterii infectiei la fat. ACTG 076 a fost primul studiu clinic care a demonstrat eficienta terapiei antiretrovirale in prevenirea transmiterii verticale a infectiei. Astfel administrarea orala de zidovudin (AZT) in saptamanile 14-34 de sarcina, urmata de administrarea intravenoasa de AZT in cursul travaliului reduce rata de transmitere a infectiei cu 67 %.
Evolutia infectiei HIV se desfasoara in decurs de cel mult 10 ani, finalul survenind prin SIDA, al carui sfarsit letal se consuma in cateva luni sau ani de la debutul bolii.
Productia de anticorpi este detectabila dupa 4-12 saptamani de la infectie si dureaza toata viata.

Recomandari pentru determinarea anti-HIV:

- diagnosticul infectiilor cu HIV.

Se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA). Testul HIV combi este un test de generatia a 4-a care combina detectia anticorpilor HIV cu cea a antigenului. Sunt recunoscute astfel toate grupele si subtipurile majore de HIV-1, inclusiv divergentul grup O si HIV-2. Detectia simultana a antigenului si anticorpilor conduce la o sensibilitate clinica mai mare in faza precoce de seroconversie. In plus permite o identificare mai buna a pacientilor aflati in stadiu avansat al bolii, care prezinta modificari ale antigenemiei si sintezei de anticorpi. Obtinerea unui rezultat reactiv impune confirmarea prin testul Western blot.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul este stabil 3 zile la 25° C ; 10 zile la 2-8° C; timp indelungat la -20° C; evitati decongelarea/recongelarea.

Exista o fereastra serologica (6-12 saptamani de la contactul infectant), adica o perioada cand HIV se gaseste in sange si celelalte produse, dar anticorpii nu au aparut inca. Acest sange donat poate transmite HIV!
Anticorpii de tip IgG traverseaza placenta in cursul ultimului trimestru de sarcina; toti sugarii nascuti de catre mame infectate cu HIV-1 sunt seropozitivi pentru HIV-1 timp de aproximativ 18 luni. Datorita transferului pasiv de anticorpi materni anti-HIV, testele serologice sunt dificil de interpretat la sugari. Metoda de electie pentru diagnosticul infectiei neonatale este PCR pentru ARN HIV.

Interferente analitice
Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate eronate urmatoarele:
- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;
- anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.