Anticorpii anti-Sm impreuna cu anticorpii anti-RNP sunt directionati impotriva particulelor ribonucleoproteice nucleare mici (snRNPs), care au rol in procesul de formare a ARN mesager.
Terminologia Sm provine de la Smith - numele pacientei la care s-a descris pentru prima data acest tip de anticorpi.
Anticorpii anti-Sm constituie un marker de inalta specificitate pentru LES. Prezenta acestor anticorpi constituie unul din criteriile de diagnostic al LES, desi prevalenta lor in aceasta afectiune este de numai 20-30 %.
Pacientii care prezinta anti-Sm asociaza de obicei si anticorpi anti-U1RNP.
Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-Sm:
- suspiciune LES.
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.
Volum proba - minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian.
Stabilitate proba - serul separat este stabil 12 ore la 4o C ; timp mai indelungat la -20o C.