Descriere

ANCA sunt indreptati in principal impotriva enzimelor localizate in granulatiile primare sau azurofile ale granulocitelor neutrofile.

La examenul prin imunofluorescenta indirecta, folosindu-se drept substrat granulocite fixate cu etanol, se descriu 2 pattern-uri:
- citoplasmatic sau clasic (cANCA), caracterizat prin fluorescenta granulara citoplasmatica cu accentuare centrala; antigenul este reprezentat de proteinaza 3, un component atat al granulatiilor azurofile din celulele mieloide cat si al lizozomilor monocitari;
- perinuclear (pANCA), caracterizat prin fluorescenta perinucleara precis delimitata; principalul antigen este mieloperoxidaza, o proteina cationica din granulatiile azurofile, ce detine un rol major in producerea de radicali de oxigen toxici.

Anticorpii ANCA se depisteaza predominant la pacientii cu vasculita sistemica pauciimuna, caracterizata histologic prin necroza fibrinoida prezenta in peretii venulelor, capilarelor si arteriolelor. Spre deosebire de vasculita mediata prin complexe imune, in vasculitele asociate cu ANCA lipsesc depozitele de complexe imune din peretele vascular, fiind prezente in schimb, mai ales in stadiile precoce de boala, polimorfonucleare. Afectarea endoteliului vascular indusa de neutrofile, detine de asemenea un rol important in patogenia vasculitelor pauciimune. Anticorpii c-ANCA se asociaza in mod specific cu boala Wegener. In cazul unei boli active cu vasculita sistemica, glomerulonefrita necrotizanta si inflamatie de tip granulomatos a tractului respirator, sensibilitatea clinica a c-ANCA este de 85-90 %.
In lipsa afectarii renale sensibilitatea clinica este de numai 75 %. Titrul anticorpilor c-ANCA se coreleaza cu gradul de activitate a bolii; dupa terapia imunosupresoare, titrul anticorpilor scade foarte mult sau se obtine un rezultat negativ. c-ANCA mai pot aparea in poliangeita microscopica si in sindromul Churg-Strauss, insa cu o prevalenta redusa (45 % si respectiv 10 %).
Anticorpii p-ANCA apar tipic in glomerulonefrita rapid progresiva idiopatica, sindromul Churg-Strauss, poliangeita microscopica si panarterita nodoasa clasica (sensibilitate clinica de 65 %, 60 %, 45 % si respectiv 15 %). Peste 90 %, din cazurile confirmate bioptic de glomerulonefrita necrotizanta pauciimuna sunt sunt p-ANCA pozitive. p-ANCA se mai depisteaza sporadic la unii pacienti cu o anumita forma de sclerodermie, caracterizata prin hemoragie pulmonara si insuficienta renala normotensiva.
Dezvoltarea testelor imunoenzimatice a permis identificarea si cuantificarea separata a celor 2 tipuri de anticorpi, cu o sensibilitatea clinica crescuta pentru vasculitele sistemice pauciimune.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea anticorpilor ANCA:

- suspiciune de vasculita sistemica;
- monitorizarea evolutiei si a raspunsului terapeutic in vasculitele primare (in special c-ANCA).

Pregatire pacient Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese).

Metoda Se foloseste metoda imunoenzimatica cu detectie prin fluorescenta (FEIA). Anticorpii c-ANCA (anti-proteinaza 3: PR3) si anticorpii p-ANCA (anti-mieloperoxidaza: MPO) sunt determinati separat. Reactivii contin PR3 si MPO purificate, obtinute din neutrofile umane.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 12 ore la 4o C ; timp mai indelungat la -20o C.

Limite si interferente

Anticorpii p-ANCA se pot depista si in unele boli non-vasculitice cum ar fi: colita ulceroasa, boala Crohn, hepatita autoimuna, unele boli de tesut conjunctiv.
In cazul acestor afectiuni, anticorpii p-ANCA recunosc alte antigene decat mieloperoxidaza: catalaza, lizozim si catepsina G. Se mai pot depista si anticorpi p-ANCA indreptati impotriva lactoferinei, mai frecvent la pacientii cu sindrom Felty.