Descriere

Giardia lamblia - un protozoar flagelat - este agentul etiologic al giardiozei. Parazitul prezinta doua forme: vegetativa si chistica si se localizeaza in intestinul subtire, mai ales la nivelul  duodenului. Forma chistica reprezinta forma de inmultire, de rezistenta a parazitului in mediul extern, si in acelasi timp stadiul infectant. Pe masura ce fluxul intestinal poarta formele vegetative (rezultate din dechistarea chisturilor ingerate) catre portiunile terminale ale intestinului, incepe procesul de inchistare. Chisturile sunt eliminate odata cu materiile fecale si sunt foarte rezistente in conditii de temperatura si umiditate scazute, precum si in apa clorinata. Infectia se realizeaza pe cale digestiva prin intermediul mainilor murdare, a alimentelor si apei contaminate. Metoda imunoenzimatica de detectare a antigenului Giardia in fecale prezinta avantajul de a detecta si chisturile distruse, spre deosebire de examenul microscopic, care poate detecta numai chisturile intacte.

Recomandari Recomandari pentru determinarea antigenului Giardia:

- suspiciune clinica de giardioza.

Pregatire pacient Pacientul va evita: - inainte de recoltare: examenul radiologic gastrointestinal baritat, administrarea de laxative; - in saptamana premergatoare recoltarii, administrarea anumitor medicamente (bismut, Metamucil, uleiuri minerale, Tetraciclina, antiamoebiene, antidiareice, antiacide).

Metoda Este folosita metoda imunoenzimatica (ELISA).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - materii fecale din orice moment al zilei; se recolteaza cate o portiune de marimea unei alune, din 3 locuri diferite ale bolului fecal. Cantitatea optima de materii fecale este de aproximativ 2 g din scaun format sau aproximativ 2 ml din scaun lichid.

Cauze de respingere a probei - specimen obtinut cu uleiuri minerale, bismut, compusi de magneziu; recipient murdar pe exterior; specimen contaminat cu urina.

Recipient de recoltare - recipient de unica folosinta pentru fecale bine inchis cu capac; este interzisa adaugarea de substante conservante.

Stabilitate proba - cateva ore la temperatura camerei sau la frigider pana a doua zi.

Prelucrare necesara dupa recoltare - conform instructiunilor specifice de lucru. Analiza se executa din materii fecale proaspat emise (de preferat). Daca acest lucru nu este posibil proba va fi pastrata la 2-8° C.

Limite si interferente

Rezultatele testului trebuie interpretate in context clinic.

Nu exista o relatie intre valoarea absorbantei probei la testul ELISA si relevanta clinica.

Un rezultat pozitiv nu exclude prezenta altor patogeni. Un rezultat negativ nu exclude in general infectia; acesta se poate datora unei excretii intermitente a parazitului. Un rezultat echivoc se poate datora unei diseminari inegale a parazitului in proba; in acest caz trebuie investigata a doua suspensie din aceeasi proba de scaun sau dintr-o noua proba.