Descriere Faringita bacteriana reprezinta 5-10% din totalul faringitelor, in comparatie cufaringita virala al carui procent este de 30-60%. Cel mai frecvent agent etiologic al faringiteibacteriene este streptococul beta-hemolitic de grup A; microorganismul se transmite prin contact direct intre persoane, prin intermediulpicaturilor Pfl ge sau al secretiilor nazale, de aceea riscul de imbolnavire este mai mare in colectivitati si familie. Perioada de incubatie a bolii variaza intre doua pana la cinci zile.
Testul de depistare rapida a antigenului Streptococului betahemolitic de grup A este utilizat frecvent in practica clinica, in special in pediatrie, pentru identificarea germenului in faringite acute si inceperea prompta a tratamentului antibiotic, inainte de a astepta rezultatele culturii care devin disponibile in 24-48 ore. Sensibilitatea testului variaza intre 80-95% iar specificitatea acestuia este de 98%. Obtinerea unui rezultat pozitiv permite initierea prompta a terapiei; un rezultat negativ impune insa, in prezenta simptomelor clinice, efectuarea culturii.
Testul mai poate fi folosit si la pacientii asimptomatici pentru depistarea starii de purtator; in aceste situatii s-a demonstrat ca aceasta investigatie are o valoare predictiva negativa foarte buna in comparatie cu cea a rezultatelor furnizate de cultura. Acest lucru se datoreaza faptului ca in cazul unei colonizari bacteriene a faringelui incarcatura bacteriana este mica, iar culturile pot fi negative datorita inhibarii germenilor de catre flora bacteriana normala.

Recomandari Recomandari pentru determinarea antigenului Streptococ betahemolitic grup A in exsudatul faringian:

- identificarea germenului in faringite acute si inceperea prompta a tratamentului antibiotic;
- depistarea starii de purtator la pacientii asimptomatici.

Pregatire pacient

Se preleva inainte sau dupa 4 ore de la toaleta cavitatii bucale sau ingestia de alimente sau lichide.

Metoda

Se foloseste metoda imunocromatografica.

Pentru cadre medicale Recoltarea probei:

- se aseaza pacientul pe scaun cu fata spre sursa de lumina, gatul in usoara extensie si ceafa srpijinita de spatar;
- se deprima baza limbii cu apasatorul si, in timp ce pacientul pronunta vocala a, se sterg ferm cu tamponul amigdalele si peretele posterior al faringelui, insistand asupra zonelor inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente; daca exista false membrane, acestea se desprind usor, tamponandu-se mucoasa subiacenta; atat la introducerea cat si la scoaterea tamponului, se evita atingerea bazei limbii si a palatului moale;
- se introduce tamponul in tubul protector simplu fara mediu de transport, care se eticheteaza corespunzator.

Limite si interferente

Nu prezinta.