Descriere Barbituricele, o clasa de medicamente derivate din acidul barbituric (maloniluree), sunt sedative hipnotice care deprima activitatile SNC. In functie de durata lor de actiune sunt clasificate in barbiturice cu actiune foarte scurta, scurta, intermediara si indelungata.
Aceste medicamente sunt prescrise medical pentru a reduce tensiunea emotionala si induce somnul; sunt folosite de asemenea in unele forme de epilepsie pentru a reduce frecventa crizelor convulsive.
Cea mai obisnuita forma de administrare este cea orala, desi pot fi administrate si in injectii intravenoase sau intramusculare. Dupa ingestie barbituricele sunt absorbite cu usurinta din stomac si patrund rapid in circulatia sanguina; distributia si concentrarea lor in anumite tesuturi depinde in mare masura de gradul lor de solubilitate in lipide si de proprietatile de legare a proteinelor. Cele mai multe barbiturice sunt metabolizate in ficat prin oxidarea catenei laterale, azot-dealchilare si/sau desulfurarea tiobarbituricelor.
Gradul de metabolizare in ficat depinde de tipul drogului: secobarbitalul este oxidat intensiv intr-o serie de metaboliti farmacologici inactivi, pe cand fenobarbitalul si barbitalul sunt excretati in urina nemodificati.
Administrarea excesiva de barbiturice determina tulburari de coordonare a miscarilor, alterari de perceptie si gandire, euforie de dezinhibitie. Supradozarea poate induce stupoare, coma si, in cazuri extreme, deces. Asocierea alcoolului, opiaceelor si a altor deprimante SNC paote cauza tulburari respiratorii letale.
Testul utilizat in laboratorul Synevo se efectueaza pe un analizor si consta in determinarea calitativa a barbituricelor in urina, la o concentratie cut-off de 200 ng/mL.

Recomandari Recomandari pentru determinarea barbituricelor in urina:

- suspiciunea unei administrari excesive de barbiturice.


Pregatire pacient Nu necesita o pregatire prealabila.

Metoda Se foloseste metoda imunochimica bazata pe interactiunea cinetica a microparticulelor intr-o solutie ce este masurata prin modificarile in transmisia luminii. Se folosesc doua categorii de reactivi: unul contine anticorpi policlonali de oaie anti-secobarbital, iar al doilea microparticule conjugate cu derivati de secobarbital. Daca barbituricele nu sunt prezente in proba, anticorpii liberi se vor lega de conjugatele drog-microparticule si vor induce formarea de agregate. Pe masura ce se intensifica agregarea va creste absorbanta. In prezenta barbituricelor, acestea vor intra in competitie cu conjugatele drog-microparticule pentru legarea anticorpilor liberi, iar agregarea si in consecinta absorbanta vor diminua. Continutul probei in barbiturice va fi determinat in functie de valoarea obtinuta pentru o concentratie cut-off cunoscuta a drogului.

Pentru cadre medicale Specimen recoltat - o proba de urina spontana.

Recipient de recoltare - eprubeta pentru urina.

Cantitate recoltata - 10 mL.

Prelucrare necesara dupa recoltare -nu este necesara adaugarea de aditivi sau substante conservante; pH-ul probelor de urina trebuie sa se mentina in intervalul fiziologic 5-8.

Stabilitate proba - probele de urina sunt stabile 3 zile la 2-8° C; daca nu este posibila testarea lor in acest interval de timp probele vor fi congelate.

Limite si interferente Un rezultat pozitiv indica prezenta barbituricelor in proba, dar nu furnizeaza informatii despre gradul intoxicarii.
Se recomanda ca rezultatele pozitive sa fie confirmate printr-o metoda mai specifica: gaz-cromatografie/spectrofotometrie de masa.