Descriere

Sunt doua populatii de leucocite bazofile care prezinta multe asemanari, dar si unele diferente.
Ambele tipuri de celule contin granulatii intracitoplasmatice care se coloreaza metacromatic cu coloranti bazici.
De asemenea, ambele exprima pe suprafata lor o isoforma tetramerica (αβγ2) a receptorului cu afinitate mare pentru IgE. Cand acest receptor cu afinitate mare este legat de alergenul sensibilizant sau de anticorpii anti-IgE, atat bazofilele, cat si mastocitele sunt activate, fiind indusa sinteza si secretia de mediatori. Prin aceste mecanisme bazofilele si mastocitele sunt factori importanti in inflamatiile alergice si alte fenomene imune si inflamatorii.
Bazofilele sunt celule avand kinetica si istoria naturala a granulocitelor, care se matureaza in maduva, circula in sange si retin anumite trasaturi ultrastructurale caracteristice dupa migrarea in tesuturi in timpul proceselor inflamatorii si imunologice (hipersensibilitate cutanata bazofilica, astm). Nu exista evidente convingatoare ca bazofilele se metamorfozeaza in mastocite dupa migrarea in tesuturi.
Mastocitele se matureaza in mod obisnuit in afara maduvei osoase sau circulatiei - in general in tesutul conjunctiv si cavitatile seroase. Exista anumite conditii in care numarul de progenitori mastocitari din circulatie poate fi crescut.
Bazofilele si mastocitele difera semnificativ in ceea ce priveste fenotipul de suprafata, forma si structura nucleului; bazofilele au in general mai putine granule si o morfologie mai omogena decat mastocitele. Exista, de asemenea, diferente in ceea ce priveste mediatorii stocati si cei nou sintetizati dupa activare. Ambele celule contin histamina, PAF si metaboliti ai acidului arahidonic, considerate importante in patogeneza bolilor inflamatorii, cum ar fi astmul. O distinctie majora consta in proteinazele care sunt continute in cantitate abundenta in mastocite. Ambele celule produc citokine, spre exemplu bazofilele produc cantitati mari de IL-4 si IL-13, in timp ce repertoriul mastocitelor include un spectru larg de citokine, asociate cu fenotipurile Th1 si Th2 (cum ar fi TNF).
De asemenea, rolul bazofilelor si al mastocitelor in inflamatiile alergice difera in functie de stimulii care activeaza fiecare celula. Cateva populatii mastocitare raspund la unele neuropeptide, iar asocierea anatomica stransa dintre mastocite si nervi constituie evidenta componentei neurogenice-dependente de mastocite a reactiilor alergice.
Degranularea anafilactica survine dupa stimularea receptorului pentru IgE sau prin alti stimuli cum ar fi componente ale complementului. Degranularea anafilactica poate fi extensiva implicand majoritatea granulelor. Dar in numeroase reactii inflamatorii in care apare infiltrare mastocitara si bazofilica, cum ar fi hipersensibilitatea cutanata intarziata, poate aparea o degranulare si secretie de mediatori mult mai putin exploziva (piecemeal degranulation). Dupa degranulare, celule sunt capabile sa se refaca si sa functioneze din nou.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea bazofilelor:

- evaluarea infectiilor, inflamatiilor, necrozelor tisulare;
- intoxicatii;
- alergii;
- boli mieloproliferative si limfoproliferative acute si cronice;
- tumori maligne;
- depresie medulara (iradiere, medicamente citotoxice, imunosupresoare, antitiroidiene etc.).

Pregatire pacient Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai hemogramei). Sexul, varsta pacientului, precum si anumite conditii cum ar fi: starea de soc, varsaturi incoercibile, administrarea masiva de lichide i.v. etc., care pot duce la deshidratarea, respectiv hiperhidratarea pacientului, precum si anumite tratamente urmate de pacient trebuie comunicate laboratorului. Este de preferat evitarea pe cat posibil a stresului in momentul recoltarii. In cazul monitorizarii regulate (zilnic sau la doua zile) a anumitor parametri, proba de sange pentru efectuarea hemogramei trebuie obtinuta in acelasi moment al zilei (datorita fluctuatiilor fiziologice circadiene ale unor parametri).

Metoda Se foloseste pentru determinare analizorul automat pe principiul citometriei in flux cu fluorescenta utilizand LASER semiconductor si focusare hidrodinamica.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos; la copii mici se poate recolta sange capilar din deget/calcai.

Recipient de recoltare - vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant  tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu capac mov/roz – K3 EDTA);in cazul copiilor mici se foloseste un microtainer cu heparina.

Cantitate recoltata - tubul trebuie sa fie umplut cel putin trei sferturi pentru ca raportul sange/anticoagulant sa fie optim (concentratia recomandata de EDTA este de 1.2 – 2.0 mg/mL de sange) .

Cauze de respingere a probei - tub incorect, specimen coagulat, specimen hemolizat, cantitate insuficienta.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se amesteca continutul prin inversiunea usoara a tubului de cca. 10 ori; daca proba nu este trimisa imediat la laborator trebuie refrigerata.

Stabilitate proba -  36-48 ore la temperatura camerei (18-26o C) sau la frigider (2–8o C) – pentru determinarea hemoglobinei si numaratorile de celule. Este recomandat ca probele sa fie analizate in primele 6 ore de la recoltare. Daca proba a fost refrigerata, trebuie echilibrata la temperatura camerei inainte de a fi analizata.

Limite si interferente

Interferente medicamentoase:
Cresteri ale bazofilelor: desipramina, paroxetin, tretinoin, triazolam.

Scaderi ale bazofilelor: procainamida, tiopental.