Aproximativ jumatate (45 %) din cantitatea totala de calciu plasmatic este legata de albumina (si doar o mica portiune de globuline) sub forma neionizata si nedifuzibila, constituind o forma inactiva fiziologic. O cantitate mica de calciu (5 %) este difuzibila dar neionizata, fiind reprezentata de citrat, fosfat si bicarbonat de calciu.
Restul calciului plasmatic se gaseste sub forma ionica sau libera si constituie fractiunea fiziologic activa in procesele de hemostaza si de reglare a excitabilitatii neuromusculare si concentratia sa plasmatica este direct reglata de PTH si 1,25(OH)2D3.
Determinarea calciului ionic ofera indicatii despre efectul proteinelor totale si albuminei asupra nivelului calciului seric. Un pacient poate avea un nivel crescut al calciului total cu un nivel normal al calciului ionic datorita cresterii proteinelor totale si/sau albuminei, asa cum se intampla in conditii de deshidratare sau in mielomul multiplu.
Femeile prezinta o variatie diurna a calciului ionic si a hormonului PTH intact mai mare decat barbatii.
Exista o relatie invers proportionala intre concentratia calciului ionic si cea de fosfor.
Fractiunea ionizata a calciului seric tinde sa scada in caz de alcalinizare a sangelui, cand creste capacitatea proteinelor de a fixa calciu.
Recomandari pentru determinarea cacliului ionic:
- evaluarea fractiunii biologic active a calciului la gravide, nou-nascut;
- transfuzii masive de sange citratat;
- disproteinemii (pierderi renale de proteine, sindroame de malabsorbtie, mielom multiplu, inflamatii active cronice, stari postoperatorii, pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive);
- boli renale terminale;
- hipercalcemie maligna (in special in prezenta unui PTH intact normal);
- hiperparatiroidism si acidoza.
Specimen recoltat - sange venos.
Mentiuni: recoltarea se face dimineata (exista variatii diurne), in clinostatism (exista variatii de postura, deoarece jumatate din calciu este legat de proteine; in clinostatism calcemia ca si proteinemia sunt mai mici decat in ortostatism). La recoltare se va evita staza venoasa cu garoul (produce valori fals crescute). Daca folosirea garoului este indispensabila, proba se va preleva la mai mult de 1 minut de la restabilirea circulatiei. La recoltare si ulterior, in timpul manipularii probelor, nu se utilizeaza manusi pudrate cu carbonat de calciu.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.
Volum proba - minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.
Stabilitate proba - serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 3 saptamani la 2-8o C ; 8 luni la -20o C.
Calciul ionic are semnificatie diagnostica numai daca distributia fractiunilor plasmatice ale calciului nu este influentata de modificari ale pH-ului. Astfel, acidoza sau o reducere a pH-ului dupa recoltarea probei determina cresterea calciului ionic datorita activitatii metabolice a celulelor sanguine (de exemplu, o scadere a pH-ului cu 0.1 determina o crestere a calciului ionic cu aproximativ 0.2 mg/dL); alcaloza sau cresterea pH-ului dupa recoltarea probei determina scaderea calciului ionic datorata eliminarii CO2 din proba.
Calciul ionic prezinta variatii circadiene semnificative, creste dupa efort fizic si scade postprandial.