Descriere

Homeostazia calciului este mentinuta de hormonul paratiroidian. Cea mai mare parte a calciului se elimina prin materiile fecale, iar o cantitate mica de calciu este excretata in urina, in functie de aportul de calciu din dieta.
Cresterea calciului urinar rezulta din cresterea absorbtiei intestinale, scaderea reabsorbtiei tubulare, resorbtia sau pierderea calciului din oase si insoteste aproape intotdeauna niveluri crescute ale calciului in sange. Atunci cand calciul este excretat in cantitati crescute, favorizeaza producerea nefrolitiazei si nefrocalcinozei, in special daca se asociaza cu un aport proteic crescut. Determinarea calciului urinar este importanta in diagnosticul hipercalcemiei responsabile de aparitia calculilor renali.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea calciului urinar:

- hipoparatiroidism,
- rahitism,
- osteomalacie,
- hipercalcemia hipocalciurica familiala (benigna),
- steatoree,
- insuficienta renala,
- carcinom metastatic de prostata.

Pregatire pacient Daca determinarea calciului urinar se face pentru o boala metabolica, pacientul trebuie sa urmeze o dieta saraca in calciu, iar medicatia pe baza de calciu trebuie intrerupta cu 1-3 zile inaintea recoltarii. Nota: diureticele tiazide sunt utilizate pentru a diminua excretia urinara de calciu; daca pacientul se afla in tratament pentru prevenirea litiazei si testul se face cu scopul de a-l monitoriza, medicatia nu va fi intrerupta inainte de recoltare.

Metoda Se foloseste metoda spectrofotometrica (colorimetrica).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata; se masoara intreaga cantitate, se retin 100 mL in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise cu capac, ele se pastreaza la 2–8o C pana in momentul lucrului.

Recipient de recoltare - vas de plastic de 2-3 L si pahar de plastic pentru urina (unica folosinta), pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore.

Cantitatea recoltata - toata urina din 24 ore, din care se retine 100 mL.

Prelucrare necesara dupa recoltare - acidifiere la pH-ul maxim 3 cu acid clorhidric 6N.

Stabilitate proba - 2 zile la temperatura camerei 18-28o C; 4 zile la 2 -8o C; 3 saptamani la -20o C.

Limite si interferente

Niveluri fals crescute: urina obtinuta imediat dupa mese bogate in calciu, expunerea excesiva la lumina.
Niveluri fals scazute: urina alcalina.

Interferente cu medicamente:

Cresteri:
- acetazolamida, amilorid, amoniu clorid, asparaginaza, cadmiu, calcitonina, saruri de calciu, colestiramina, corticosteroizi, corticotropin, diuretice (efect initial) ca de exemplu: acid etacrinic, furosemid, manitol, metolazon, tiazide, triamteren; ergocalciferol, glucoza, hormon de crestere, mithramicina, nandrolon, clorura de sodiu, spironolactona, vitamina D.
Scaderi:
- bicarbonat; diuretice (efect cronic), de exemplu: clortalidona, tiazide; estrogeni, litiu, neomicina, contraceptive orale.